1“Am 30 de ani, ma machiez de la 15 ani, insa entuziasmul pe care orice femeie ar trebui sa il aiba atunci cand se infrumuseteaza, in cazul meu s-a transformat in panica. Panica atunci cand constientizez ca am nevoie de un rimel nou care costa nici mai mult, nici mai putin de 30 de dolari. Undeva pe parcurs, machiajul a inceput sa devina o corvoada, la fel ca spalatul pe dinti (de ce sa nu recunoastem ca uneori ne vine atat de greu sa facem asta) si dusul gunoiului afara. Devenise o rutina, ceva ce faceam pe pilot automat, pentru ca trebuia. Asa ca intr-o zi m-am decis sa spun “Gata!”.
Cum aplici corect autobronzatul ca sa obtii un bronz natural si uniform – trucuri de la experti
In urma cu cateva luni, am luat decizia sa ma afisez timp de o luna fara machiaj: fara creion-contur de buze, fara rimel, fara fond de ten… NIMIC.
Decizia mea de a merge cu fata „goala” nu a fost influentata de sumele mari date pe produsele de make-up sau pentru ca ma patez mereu pe bluza de fond de ten si bronzer. Au fost doi factori care au dus la aceasta decizie. In primul rand, voiam sa mai dorm cateva minute bune in plus in fiecare dimineata. In al doilea rand, eram extrem de curioasa sa aflu cum reactioneaza oamenii in fata unei femei care a incetat brusc sa isi coloreze sprancenele si sa foloseasca gene false.
M-as simti mai puternica? Oare as invata sa am incredere in mine, asa cum sunt? M-ar mai vedea ceilalti frumoasa naturala, cu mici riduri pe fata si pete maronii? S-ar comporta oamenii diferiti cu Lisa naturala? M-as simti altfel in pielea mea? Am vrut sa aflu.
ZILELE 1-3
Primele zile fara machiaj au fost grozave. Pielea mea se simtea curata si nu trebuia sa imi mai fac griji ca fondul de ten mi se scurge de pe fata din cauza caldurii. Am fost placut surprinsa cand oamenii cu care interactionam de obicei m-au tratat la fel. Barista nu parea sa observe ceva schimbat la mine, iar vecinii nu au sunat la politie, panicati ca un strain (adica eu) a intrat in casa mea si a taiat gardurile vii. Cu toti am interactionat ca si pana acum: un salut si un zambet.
Impresionata fiind de cat de curata imi era fata, am presupus ca stralucirea va dura tot restul lunii. Spoiler alert: Nu a fost asa.
ZIUA 8
Pe langa faptul ca nu ma machiez, am decis sa nu-mi mai indrept parul, optand pentru o coada de cal dezordonata. Am primit cateva priviri indoielnice de la casierul de la banca, iar doamna de la curatatorie m-a intrebat daca sunt in concediu de odihna.
Cum sa iti conturezi trasaturile ca un make-up artist. Alegerea nuantelor ideale si tehnica perfecta
ZIUA 15
In a treia saptamana de experiment, sotul meu a spart gheata. Pentru ca acest proces sa fie cat mai impartial, nu i-am spus despre decizia mea, mai ales pentru ca era important sa-i vad reactia. Nu a fost cum ma asteptam. M-a intrebat daca incerc ceva nou, i-am raspuns ca vreau sa-mi las fata sa respire. Spre surprinderea mea, m-a sustinut. Mi-a spus ca imi iubeste chipul natural si ca nu am nevoie de machiaj pentru a impresiona. Am fost socata.
Am inceput sa ma intreb daca nu cumva faptul ca ma machiam in fiecare zi ar putea afecta relatia noastra. Chiar ma prefera fara toate acele produse scumpe sau o spunea doar ca sa fie dragut si sa ma incurajeze? Daca da, as putea cheltui mai multi bani relaxandu-ma la SPA si mult mai putin timp la Sephora, unde obisnuiesc sa las o mica avere pentru un fard de ochi.
ZIUA 17
Am inceput sa observ o schimbare la colegii de birou din cauza aspectului meu fizic aflat in declin. Am simtit ca ceilalti incep sa-mi observe transformarea. Nimeni nu mi-a spus nimic si nu m-a intrebat despre asta, dar am inceput sa devin paranoica. Poate ca citeam prea multe despre asta, dar oamenii din birou pareau sa se fereasca de mine. Si asa am ajuns sa ma retrag in biroul meu si sa evit orice tip de conversatie. Mi-am pierdut motivatia de a interactiona cu oricare dintre colegii mei.
ZIUA 20
Pe langa lipsa machiajului si parul lasat in voia lui, am ales sa port haine mai confortabile. In mod normal, port rochii de vara dragute sau rochii maxi atunci cand nu trebuie sa port o tinuta office, dar de data asta am optat pentru pantalonii de yoga si maiouri, evitand orice imi impunea sa port tocuri.
Aceasta nu a fost o decizie constienta, ci ceva ce s-a intamplat treptat, fara sa imi dau seama. M-am gandit ca daca oamenii ma priveau deja cu dispret pentru ca am ales sa fiu naturala, as putea la fel de bine sa ma simt confortabil.
Si a venit momentul in care seful meu a observat ce se intampla. Mi-a spus ca vrea sa vorbeasca cu mine. Oare cu ce am gresit? Oare ma concedieaza? L-a deranjat ca am intarziat o singura data in ultimii ani? M-am apropiat incet de biroul lui si m-am prabusit pe un scaun, gata sa primesc lovitura.
Relatia dintre mine si seful meu este destul de relaxata si chiar apropiata. Avem acelasi simt al umorului, probabil de aceea ma place asa mult. Cand am intrat in birou, mi-a zambit si m-a intrebat daca incerc un stil nou. Imi puteam da seama ca nu ii pasa de alegerile mele vestimentare, ci mai degraba voia sa-si exprime parerea de rau pentru aspectul meu. La urma urmei, ma vazuse in cea mai rea ipostaza a mea, dupa 15 ore de munca continua, cand foloseam canapeaua de la receptie pentru a ma odihni.
“Nu, nu este un stil nou. Vreau doar sa ma simt mai confortabil la locul de munca. Nu mai vreau acele costume incomode care ma strang”, am raspuns eu zambind. El stia ca glumesc, iar eu stiam ca nu era cu adevarat ingrijorat de aspectul meu, desi aducerea in discutie insemna ca a observat. Si din moment ce el a observat, era clar ca si ceilalalti colegi observasera. Daca perceptia lor despre mine se va schimba? Daca discutia cu seful a fost o forma subtila de a imi atrage atentia?
ZIUA 24
Nu am vrut sa ies din casa si am evitat sa-mi vad prietenii, pentru ca pur si simplu nu mai aveam chef sa depun efort si eram satula de privirile critice ale necunoscutilor. 24 de ore pe zi, 7 zile din 7 aratam de parca eram gata pentru o petrecere in pijamale. Sigur, ma simteam excelent in tricoul meu preferat, dar nu ma simteam bine cu mine. Parca nu mai eram eu. Si nu pentru ca aratam oribil fara machiaj, dar cred ca a fost mai degraba faptul ca lasam impresia ca nu-mi pasa de aspectul meu, ceea ce sugera ca nu-mi mai pasa de nimic altceva din jurul meu.
Una dintre cele mai bune prietene m-a sunat intr-o sambata sa mergem in oras pentru a lua pranzul. Este un obicei al nostru, asa ca a fost surprinsa cand i-am raspuns ca nu am chef. „Ce se intampla cu tine? Esti deprimata sau ceva de genul? De ce stai in pijamale fara sa te machiezi? Si ti-ai pierdut peria de par? Nu inteleg toata chestia asta prin care treci”, mi-a spus alarmata.
Nu am stiut ce sa raspund. Nu am vrut sa intrerup experimentul, dar nici nu ma simteam bine sa refuz iesirile cu prietena mea cea mai buna. Nu asta era ideea. In cele din urma, i-am spus ca nu ma simteam bine, ceea ce stia ca este o minciuna, dar nu a insistat. “Ei bine, daca ai nevoie de ceva, anunta-ma”, a adaugat. Banuiam ca am suparat-o putin, dar m-am gandit ca o voi impaca imediat ce toata aceasta nebunie se va termina.
ZIUA 30
Experimentul s-a terminat, in sfarsit, si, sincer, sunt atat de bucuroasa. Viata mea (si stima de sine) s-au schimbat drastic in ultima luna. Cand eram la birou, nu ma simteam la fel de motivata ca atunci cand eram imbracata elegant, miroseam a parfum si eram machiata. Am fost mai lenta cand a venit vorba de raspuns la e-mail-uri, ceea ce a dus la acumularea lor pe parcursul zilei, ingreunandu-mi si mai tare munca.
A fost o schimbare clara in obiceiurile mele de lucru, o schimbare de care nici eu, nici seful meu nu ne-am bucurat. Ma simteam confortabil, dar cred ca eram MULT PREA confortabila. Cand arati nepasator, ca un pierde-vara, te simti ca atare. De asemenea, m-am simtit cinica fata de lume, deranjata de faptul ca oamenii ma judecau pentru ca aratam neglijent. In adancul sufletului, cred ca si eu ma judecam.
Adevarul? Ma simt mult mai bine cand port machiaj. Dar nu pentru ca imi place felul in care arat sau pentru ca societatea imi cere sa fiu machiata. Ma simt mai bine pentru ca a ma machia si a-mi aranja parul sunt doua obiceiuri pe care le fac din grija fata de mine.
Faptul ca ma machiez si imi pun in valoare trasaturile este modul in care arat ca imi place de mine. Sunt sanse mai mari sa accept o iesire spontana daca sunt machiata.
Incepand de astazi, machiajul a revenit in viata mea. Si da, voi merge la Sephora si voi plati 30 de dolari pentru un rimel, dar asta pentru ca merit. Merit sa ma simt bine in pielea mea. Dar daca tu preferi sa renunti de tot la machiaj, atunci e alegerea ta si te sustin 100%.”
Foto: Instagram/@whitneyfransway
