1Teama de a nu ramane in urma, cunoscuta si sub acronimul de FOMO (de la Fear Of Missing Out) este acel sentiment de neliniste pe care il ai cu privire la viata ta. Poate ca simti ca nu faci destule, ca nu esti acolo unde iti doresti sau ca nu vei avea parte de reusite. Cea mai mare problema este ca in loc sa te motiveze acest sentiment, ajungi sa te simti din ce in ce mai stresata si sa ai un comportament contra-productiv.
Iata cum m-a afectat pe mine aceasta teama de a nu ramane in urma!
Ajungeam sa raman in anumite situatii care imi displaceau
Teama de a nu ramane in urma m-a facut sa raman in diverse situatii care nu erau in beneficiul meu, doar pentru ca imi era frica sa nu dezamagesc pe nimeni. Simteam intotdeauna ca daca spun ca un lucru nu-mi face bine, sunt perceputa drept lasa sau lenesa. Imi era teama sa spun nu si ajungeam sa ma simt blocata sau secata de energie. Orice, numai sa nu recunosc ceea ce simt.
Ma comparam constant
Ma comparam constant cu cei din jurul meu, simtind ca toti ceilalti sunt mai buni, mai capabili si ca au realizat mai multe lucruri. Cu toate acestea, am realizat ca pe social media vedem, de cele mai multe ori, doar partea frumoasa a vietii. Aproape nimeni nu se posteaza atunci cand sufera sau este vulnerabil.
De asemenea, am inteles ca fiecare om are propriul sau parcurs si ca trece prin situatii diferite, avand parte de alte resurse. In final, singura comparatie pe care trebuie sa o fac este raportata tot la mine: sa ma compar pe mine cu cea care am fost in trecut, astfel incat sa devin cea mai buna versiune a mea.
Aveam dificultati atunci cand trebuia sa iau anumite decizii
Pentru ca nu aveam suficienta incredere in fortele mele si pentru ca simteam mereu ca nu fac ceva bine, aveam dificultati atunci cand trebuia sa iau o decizie importanta. Simteam ca nu sunt suficient de capabila si ca voi ajunge sa fac ceva gresit, astfel incat ma voi dezamagi atat pe mine, cat si pe cei din jurul meu.
Anxietate
Teama de a nu ramane in urma ma facea sa ma simt din ce in ce mai stresata si mai anxioasa. Este firesc: gandurile persistente despre lipsa de progres sau incapacitatea de a tine pasul cu asteptarile pot avea un impact semnificativ asupra sanatatii mintale.
Tendinta de izolare
Toate aceste lucruri ma faceau sa ma retrag mai mult in carapacea mea si imi afectau relatiile cu cei din jurul meu. Aveam tendinta de a ma izola si de a rata oportunitati importante.
Cum am gestioant aceasta situatie?
Cu timpul, am invatat sa dezvolt anumite mecanisme. Nu spun ca nu mai sunt deloc anxioasa sau ca uneori nu am tendinta de a ma critica pe mine insami, insa am invatat sa recunosc aceste ganduri si sa fiu mai blanda cu mine.
In primul rand, mi-am setat obiective mai realiste
Mi-am dat seama ca nu pot sa-mi schimb complet mentalitatea si viata intr-o saptamana. Am petrecut timp cu mine si am realizat care sunt punctele mele forte, dar si acele lucruri pe care trebuie sa le imbunatatesc. Mi-am creat un “plan de actiune” si am impartit totul in etape si obiective realiste.
Mi-am facut o lista de realizari
Este usor sa privesti doar partea goala a paharului si sa omiti toate lucrurile bune pe care le-ai facut vreodata. Astfel, mi-am luat alaturi de mine agenda si m-am “obligat” sa petrec ceva timp in care sa realizez toate lucrurile bune pe care le-am facut pana la acest moment. Oricat de banal ar suna, aceasta actiune chiar te ajuta sa-ti pui ordine in ganduri si sa observi cat de mult ai evoluat.
Am inceput sa-mi vorbesc mai bland mie insami
Cu timpul, am invatat sa-mi acord si mie aceeasi empatie pe care le-o acord celor dragi. Am invatat sa nu mai fiu eu cea care se critica si am inceput sa-mi vorbesc mai bland si cu mai multa intelegere.
Foto: Freepik.com
