1Mi-e dor sa dansez asa cum o faceam in studentie, in anii ’90, in Club A, R2 sau in Backstage sau mai tarziu in Karma, Zerillos sau Oldies. Pe atunci, cluburile nu-si pierdusera aerul boem si nici oamenii nu-si pierdusera autenticitatea. Se radea mult, se dansa printre nori de fum, se legau prietenii durabile si se creionau frumoase povesti de dragoste.
Si daca acesti ani frumosi au fost traiti, langa ei isi fac loc si alte nostalgii ale altor perioade, despre care stiu doar din lecturi, dar pe care mi-as fi dorit sa le traiesc cu voluptatea celor care le-au facut iconice: Dali, Andy Warhol, David Bowie, Bianca Jagger, Marlon Brando sau Ava Gardner.
Mi-ar fi placut sa beau cu Rita Hayworth un pahar de champagne, sa-l intreb pe Salvador daca a iubit-o pe Amanda Lear si sa o intalnesc pe Marlene Dietrich, cu care, sigur, m-as fi “intins” la o tigara, doua, schimband impresii despre dandysme-ul feminin.
Astazi, vreau sa calatorim impreuna intr-unele dintre acele nightsclubs reprezentative pentru bygone eras.
El Morocco
Unul dintre cele mai exclusiviste cluburi de noapte din Manhattan, un refugiu al oamenilor bogati si celebri, unde ideea de “velvet rope” isi gasea sens.
In 1931, John Perona, un imigrant italian, deschidea acest club sub forma unui speakeasy, ce avea sa devina un club faimos, odata cu abrogarea prohibitiei, pana la declinul stralucitoarei cafe-society, in 1950.
Celebru pentru patternul blue zebra-stripes, creat de Vernon MacFarlane, clubul aduna o clientela eclectica si exclusivista. Politicieni, starlete, socialites, fashion-icons si Old Hollywood Actresses erau oaspeti de-ai casei, iar pozele realizate de Jerome Zerbe, ce deveneau a doua zi stiri, faceau ca locul sa fie un place to be, toata lumea stiind unde erau canapelele cu celebritati pe fundal zebrat.
Joe di Maggio, Onassis, Jackie O, Diana Vreeland sau Clarck Gable erau printre acei partygoers ai locului, pe care ii puteai intalni adesea aici.
Palladium
Celebru intre anii 1944-1968, acest loc reunea pasionatii pentru muzica latino, pentru petrecerile vivid si pentru momentele sustinute de artisti celebri, precum Celia Cruz sau Desi Arnaz. Era o casa si pentru iubitorii de jazz cat si pentru cei care gasesc amuzamentul ca parte obligatorie a unei seri de neuitat.
Aici, in fiecare miercuri, se organizau concursuri inedite, intreceri intre cei gurmanzi care se bateau sa concureze la mancatul de placinte, cei care pretindeau ca au voce nu ratau concursurile de cantat, iar cei mai buni dansatori puteau castiga titlul de “best legs”.
The Tunnel
A pus Chelsea pe harta celor mai cool locuri de distrat in the ‘90s. Apartinand lui Boaz Aharoni, un dezvoltator imobiliar, si lui Elli Dayan, fondator al brandului de blue jeans Bonjour International, clubul a fost construit pe locul unui terminal feroviar de marfa. Numele sau are legatura cu una dintre camere, sub forma unui tunel, pe unde in anii 1900, treceau trenurile.
The Tunnel insemna un lung sir de camere, decorate diferit de designeri cunoscuti ai vremii: cea semnata Kenny Scharf era numita The Kenny scarf Lava Launge, o alta arata ca o librarie din epoca victoriana, pe ringul de dans erau custi enorme, in care puteai dansa frenetic, S&M dungeons era camera ce includea un gay-bar separat, in spatele tunelului.
Le Clique
Aici totul amintea de Moulin Rouge. Clovni, atmosfera burlesque, artisti acrobati punks si streapears erau delicioasele atractii ale acestui loc, oarecum efemer, pentru ca niciodata acest cub nu avea aceeasi adresa.
Singura coordonata stabila era Manhattan-ul, insa locatiile erau, de fiecare data, altele. Newyorkezii erau sedusi de Le Clique, de dansatorii gold-painted, de atmosfera “aici orice e posibil”, cat si de legendarele party-uri cu tematica.
CBGB
Amenajat intr-un fost saloon din sec XIX, CBGB a fost locul de nastere al muzicii punk, desi nu aceasta a fost intentia clubului, deschis in 1973, de Hilly Kristal. Hilly isi dorise un club pentru muzica country & blues, insa, in mod neasteptat, clubul a devenit un loc preferat de trupele de rock, new-wave, precum Ramones, Television, Patti Smith sau Blondie.
Clubul a definit, de altfel, cultura downtown of Manhattan, in anii 70, avand un rol de hub creativ, functionand si ca teatru, spatiu pentru concerte sau galerie de arta.
Trash
Epicentru al distractiei londoneze intre anii 1997-2007, Trash aduna in fiecare saptamana toti indie-glitterati. De la studenti, creatives, pana la Kings of Leon sau Grace Jones, toata lumea era sedusa de mixul de muzica indie-electrolash si post punk, al DJ-ului Erol Alkans.
Russell Lissack, chitaristul de la Bloc Party, care si-a intalnit, pe ringul de dans, aici, sotia, spunea ca in anii 90, in toate cluburile indie se asculta aceeasi muzica, cu exceptia clubului Trash, unde “a cool guitar” crea cel mai emotionant sound indie.
The Gallery
Foarte poplar in the 70s, The Gallery a functionat ca un private club, in care accesul era permis doar celor apropiati. Apartinand lui Nicky Siano si fratelui sau Joe, The Gallery reusea sa seduca un crowd interesant si o mare diversitate de tipologii.
Se spune ca aici puteai intalni pe oricine si orice. Tot in acest loc, Loleatta Holloway a sustinut primul sau performance, Grace Jones si-a facut prima aparitie, iar Day Nicky a fost imbracat, de Independence Day, in statuia libertatii si a citit drepturile omului.
Foto: Getty Images
