1Frica de critica nu este la baza ceva negativ. Surprinzator, nu? Creierul nostru are un scop major: sa ne tina in siguranta. Temerile reprezinta doar mijloace de protectie in fata pericolelor.
In momentul in care mintea mea a inteles ca a fi criticata sau judecata imi provoaca sentimente negative, a invatat ca trebuie sa ne ferim de aceasta ipostaza.
In urma cu 3-4 ani am inceput sa ma intreb: „De ce imi pasa atat de mult? De ce ma las definita de ce spun altii?”. Multe dintre raspunsuri au fost legate de intamplari din copilarie. Atunci se nasc multe mecanisme de adaptare la viata. Printre ele s-a numarat si aceasta teama de a fi inadecvata, de a face ceva gresit. Am mers pana la radacinile acesteia si am incercat sa schimb macazul. Nu a fost usor si, cu siguranta, nu a fost un proces rapid. Dar a meritat.
Am facut pace cu frica de critica
Am realizat ca frica de critica nu va disparea niciodata complet. Critica face parte din experienta umana. Indiferent cat de mult incercam sa ne ferim de ea, va fi mereu cineva care va avea o opinie diferita sau care va vedea lucrurile dintr-o alta perspectiva. Si este in regula.
In loc sa fug de critica, am ales sa o privesc altfel. Am inceput sa o vad ca pe un feedback – fie el pozitiv sau negativ. Am invatat sa iau din fiecare opinie ce mi se potriveste si sa las restul sa treaca pe langa mine. Critica poate fi un instrument valoros daca stii cum sa o folosesti. Dar, mai presus de toate, am realizat ca nu trebuie sa las critica sa ma defineasca.
Faceam multe lucruri pentru ca asa se face sau pentru ca vazusem la ceilalti. Ma gandeam des la cum as fi perceputa daca nu as corespunde tiparelor celor din jur. Aveam o voce mica in cap care tresarea de fiecare data cand eram pe punctul de a-mi asuma un risc: daca nu vei fi destul de buna? Daca vei gresi?
Apoi m-am intrebat: „Cine sunt eu, de fapt, fara aprobarea celorlalti? Cine sunt eu dincolo de privirile lor?”
Am fost surprinsa sa descopar ca adevarata validare nu vine niciodata din afara. Nu vine de la aprecieri, de la aplauze sau de la laude. Adevarata validare vine din interior.
Asadar, nici esecul nu vine din critica celorlalti. Judecata lor este subiectiva si nu are nicio legatura cu valorea mea. In mod real, eu sunt singura care poate decide daca am gresit ceva. Acest gand m-a eliberat complet.
Odata ce am incetat sa mai caut confirmarea din exterior, am simtit o usurare imensa
Libertatea de a fi eu insami, fara a ma simti constransa sa ma aliniez la asteptarile celorlalti, a fost eliberatoare. Am invatat ca autenticitatea nu poate fi negociata. Si, mai important, am inteles ca cei care ma iubesc cu adevarat o fac pentru cine sunt, nu pentru imaginea pe care incerc sa o proiectez.
Poate cel mai important lucru pe care l-am invatat in aceasta calatorie a fost sa fiu impacata cu mine insami. Sa imi accept vulnerabilitatile, imperfectiunile si unicitatea. Nu este usor, pentru ca societatea ne invata adesea sa ne comparam constant cu ceilalti, sa ne conformam anumitor standarde.
Daca ai fost vreodata paralizata de frica de a fi judecata, te provoc sa te intrebi: „Ce ar fi daca nu mi-ar mai pasa de ce cred ceilalti?”. Odata ce iti dai voie sa fii tu, fara a te teme de critici, descoperi o libertate pe care nu ti-ai imaginat-o. Iar acea libertate este cel mai mare cadou pe care ti-l poti oferi.
Frica de critica va trai mereu in mintea mea. Va fi prima care va avea ceva de zis cand ma voi afla intr-o situatie noua. Dar acum stiu cum sa o abordez, astfel incat sa nu-i mai dau voie sa ma blocheze.
Dupa cum spune si Andreea in aceasta postare de pe Instagram, „frica este o emotie pe care nu am cum sa o ignor, pur si simplu o vad, o simt, si ii dau voie fricii sa fie cu mine fara sa o las sa ma controleze”. Fricile vor exista intotdeauna in interiorul nostru, dar ele nu trebuie sa ne conduca, ci noi trebuie sa le controlam pe ele.
View this post on Instagram
Foto: Freepik.com
