1Ieri dimineata vorbeam in redactie cu colegele mele despre un fenomen cu care sunt aproape dureros de familiara: sindromul impostorului. Un fenomen psihologic care te consuma pe interior si te face sa crezi ca oricat de mult ai munci, oricate studii ai avea si oricat de relevanta ar fi pregatirea ta, nu esti si nu vei fi niciodata suficient de bun.
Multi oameni extrem de bine pregatiti se lupta cu aceasta temere profund inradacinata in sufletul lor, si anume ca in ciuda reusitelor, pozitia in care au ajuns e doar un rezultat al circumstantelor si norocului si ca nu va mai dura mult pana ce vor fi „descoperiti” ca niste impostori nepregatiti in domeniul in care activeaza.
Spuneam mai sus ca sunt familiara cu fenomenul pentru ca adevarul este ca se intampla sa ma simt asa de multe ori. Ca ceva din subconstientul meu ma face sa ma simt ca si cum nimic din ceea ce fac nu e suficient pentru a-i convinge pe cei din jurul meu ca merit locul pe care-l ocup.
Oricate cursuri as face, oricate carti as citi, oricat de mult m-as pregati si cu oricat de mare usurinta as vorbi de lucrurile care ma pasioneaza si pe care le cunosc in profunzime, nu ma pot convinge pe mine ca ceea ce fac si ceea ce stiu este suficient.
Tare distrugatoare si otravitoare este aceasta panica interiora care subcosntient te urmareste in fiecare secunda a vietii tale, in special in momentele in care nu esti echilibrat, si iti sta mereu pe umeri si te face sa-ti tii respiratia si sa te indoiesti de tot ceea ce esti si tot ceea ce stii.
Pe de alta parte, la fel de nociv este si reversul medaliei.
La ce ma refer? La frauda noastra cea de toate zilele. La falsii experti care nu au nicio teama in a vorbi despre lucruri pe care pur si simplu nu le stapanesc si in care nu au nici macar o minima pregatire.
Am vazut si eu clipul care a circulat pe Internet cu emisiunea la care au participat Olivia Steer si medicul Mihai Craiu. Prima reactie pe care am avut-o a fost una de tristete profunda.
Am vazut un om complet lipsit de logica si ratiune tinandu-se cu dintii de niste pareri contrafacute, pe care stiu sigur ca nu le peroreaza cu rautate sau din motive complet malefice, ci pentru ca intr-adevar crede in ele. Crede orbeste. Crede chiar daca nu a cercetat. Sau crede pentru ca a cercetat, dar in locurile gresite si acum e prea orbita ca sa poata sa mai dea inapoi.
Dar asta nu este o scuza. Atunci cand esti persoana publica si ceea ce spui poate influenta o masa mai mica sau mai mare de oameni, nu poti sa te folosesti de influenta pe care o ai in asemenea moduri. Nu poti sa nu-ti dai seama si sa nu cantaresti de o mie de ori orice cuvant pe care-l rostesti, ca sa te asiguri ca nimeni nu va avea de suferit de pe urma sa.
Cunosc atatea persoane publice care chiar au facut un munte de bine pentru aceasta tara, dar nu vorbesc despre asta pentru ca sindromul impostorului ii face sa nu fie niciodata siguri pe ei. Si mare pacat este. Mai ales cand de cealalta parte avem persoane publice care n-au nicio problema in a-si manifesta sus si tare impostura si falsa profetie, ducand de mana oameni influentabili, care cred in teoriile pe care acestia le etaleaza cu voce raspicata si o siguranta aparent imbatabila.
De aceea am ramas cu un gust amar dupa toata tevatura de ieri.
Pentru ca mi-am dat seama ca de foarte multe ori vocile care se aud cel mai tare sunt si cele care ar trebui sa taca, iar cele care ar merita un megafon, aleg sa nu o faca, pentru ca se lupta cu demonul interior al eternei insuficiente.
Ceea ce pot sa va spun acum – si o fac cu toata iubirea – este sa cantariti bine ceea ce cititi si ceea ce vedeti pe internet. Sa mergeti intotdeauna la oamenii cu pregatire solida in spate si sa nu va lasati influentati de mesajele toxice, oricat de populara ar fi persoana care le transmite.
Oricine ar dreptul sa spuna orice, oricum si oriunde – aceasta este baza liberei exprimari – dar si noi avem obligatia, in primul rand fata de noi insine, de a analiza cu atentie si cumpatare ceea ce se spune in jurul nostru si de a pleca urechea catre oamenii care ne dovedesc, negru pe alb, ca merita asta.
Sigur, ideal ar fi ca fiecare om sa aiba acel dram de responsabilitate si sa nu se bage in subiecte pe care pur si simplu nu le stapaneste, dar nu traim intr-o lume ideala, din pacate. Iar falsi experti si profeti vor continua sa existe – important este sa invatam sa-i distingem si sa nu le mai conferim puterea de care au nevoie pentru a continua sa ne influenteze.
Foto: Captura Pro TV
