„Cea mai mare realizare a mea este ca m-am acceptat asa cum sunt” - Partea a 2-a

Dincolo de perfectiunea aratata pe ecranul televizoarelor si zambetul fara cusur din sutele de pictoriale, Andreea, tanara care se bucura de succes, nu a fost scutita de conflicte interioare. Dincolo de frumusete si standarde s-au aflat frustrari, rani ori nemultumiri care au avut nevoie de timp si de multe cautari pentru a fi întelese si vindecate.

Viata ei este intocmai ca a rătustei cea urate, care nu era constienta de ceea ce era cu adevarat. Povestea unei femei care a muncit mult, enorm de mult cu ea insasi, pentru a-si invinge demonul perfectiunii, dupa care inconstient alergam cu totii. Despre cautari, despre raspunsuri, despre acceptare, impacare si echilibru, pe scurt, povestea regasirii de sine intr-un interviu lung si sincer despre intamplari din viata care merita a fi povestite.

Te-ai simtit vreodata neiubita, neacceptata?

O, da! Mi s-a intamplat o dată, mi-am cumparat un laptop, eram intr-o relatie si am scris o scrisoare. Dupa cativa ani, am descoperit aceeasi scrisoare in alt laptop, insa era alta data si alt nume. Era o scrisoare in care eu ii spuneam barbatului respectiv ca nu simt ca ma iubeste, ca nu simt ca ma accepta, ca nu ma respecta. Am povestit la un curs lucrul acesta, m-a intrebat cel care sustinea cursul cui i-am scris acea scrisoare. I-am raspuns ca iubitului meu de atunci. Esti sigura? Am raspuns ca da. Tu vezi ca practic ai scris aceeasi scrisoare catre doi barbati? Asa si? Cui i-ai scris? Nu m-am gandit ca eu imi spuneam mie lucrurile acestea, pentru ca atat timp cat tu te accepti, te respecti, te iubesti, nu ai cum sa lasi pe nimeni sa-ti faca anumite lucruri. Daca tu te respecti, nu o sa lasi pe cineva sa nu te respecte. Daca tu te iubesti, nu vei sta langa cineva care nu te iubeste. Mai intai trebuie sa te accepti, sa te iubesti si sa te respecti tu ca sa poata sa o faca si ceilalti.

Sentimentele pe care ti le-au dat aceste stari, de neacceptare, de respingere te-au marcat? Cum ti-au marcat deciziile si relatiile cu cei din jurul tau, cu iubitii tai?

Foarte mult. Enorm! Si exact cu toata lumea, nu doar cu iubitii mei. Cea mai mare dorinta a noastra este sa fim acceptati, sa fim iubiti. Tocmai din cauza aceasta, in mod subconstient, de cele mai multe ori renuntam la noi si la alegerile noastre in favoarea alegerilor altor oameni. Asa ca am renuntat de foarte multe ori la mine. Am renuntat de la unde sa mergem, ce sa facem. Daca cineva voia sa mearga la un restaurant si eu voiam sa mergem la altul, renuntam la ideea mea doar ca sa-i fac pe ceilalti fericiți. Cumva faceam lucruri ca sa-i fac pe ceilalti fericiti, pentru ca stiam ca acesta este modul prin care ei ma accepta. Cand am fost la un curs si cineva mi-a spus asta, mi-a fost foarte greu sa accept ca eu ma abandonam pe mine pentru ceilalti.

Uite, cand veneam dintr-o vacanta aduceam tuturor cadouri.

Pai asta fac majortatea oamenilor.

Exact! Primele lucruri pe care le cumparam erau cadourile pentru ceilalți. Si m-a intrebat cineva de ce le cumpar? Ca-mi face placere sa le cumpar, sa le fac cate o bucurie? Dar de ce? Ca sa spuna cat de draguta e Raicu? M-a enervat foarte tare lurul acesta. Si l-am intrebat ce vrea să spuna? Adica spunea ca eu cumparam oamenilor cadouri ca sa ma placa, sa spuna ce draguta sunt, nu pentru ca tin neaparat. Evident ca nu am fost de acord cu aceasta remarca, pana cand am inteles ca avea dreptate. De multe ori facem lucruri ca ceilalti sa ne aprecieze pentru lucrurile pe care le facem. A fost greu de acceptat! In momentul in care am acceptat asta si am incetat sa mai cumpar cadouri asa cum o faceam inainte, la inceput unii imi spuneau ca am devenit foarte egoista si ma gandesc numai la mine. Daca a-ti trai viata conform dorintelor tale, nevoilor tale, timpului tau si spatiului tau inseamna ca esti egoist, da, am devenit egoista. Cred ca fiecare om trebuie sa-si traiasca viata in functie de nevoile lui. Eu nu pot sa-mi traiesc viata in functie de nevoile altcuiva, eu nu mai pot sa-mi traiesc viata in funcie de deciziile altcuiva. Altfel inseamna ca as trai o alta viata, si nu pe a mea. Evident ca sunt acolo pentru prieteni oricand au nevoie si evident că sunt la dispozitia iubitului meu daca are nevoie, dar a-mi pune viata la dispozitia altcuiva oricand vrea, indiferent ce se intampla, asta inseamna ca traiesc o alta viata.

Abandonata te-ai simtit? Sau tradata?

Daaa. M-am simtit si abandonata si tradata. Mai ales pentru ca noua ne este foarte greu, depinde de educatia pe care o avem, ne e foarte greu sa acceptam ca in oameni binele si raul coexistă. Ne e greu sa acceptam ca oamenii din fata noastra au bine si rau, pentru ca acceptand, ei fiind oglinzile noastre, trebuie sa acceptam ca si in noi exista bine si rau. Ceea ce este foarte greu, pentru ca noi cand suntem crescuti ni se spune ca suntem draguti, frumosi, destepti, celalalte lucruri nu suntem. Nu suntem nervosi, rai, incapatanati si asa mai departe. Atunci, pentru ca noi ni le negam, le negam si celorlalti, si atunci noi nu suntem pregatiti ca cineva sa ne arate si partea negativa. Totul e bine si frumos, iar cand cineva face ceva rau, il dam la o parte, nu-l vedem, pentru ca si noi din noi vedem partea buna, iar cand se intampla ceva rau ne lovește ca si cand ne-a izbit trenul, pentru ca nu ne asteptam.

Imi aduc aminte ca am fost la un curs si sarcina mea la acel curs era să-mi îmbrățișez umbra. Pentru ca nu suntem doar lumina, suntem si umbra. A trebuit sa ma confrunt, sa stau fata in fata cu toate lucrurile care fac parte din mine: agresivitate, furie, invidie, gelozie, lucruri pe care le avem si pe care cand suntem mici suntem obligati sa le reprimam. Atata vreme cat nu suntem constienti de ele, ele raman acolo. Toate aceste stari, o data ce le accepti, ele nu mai sunt atat de puternice, cumva se duc.

Si cum legi asta de abandon sau tradare?

Pai m-am simtit abandonata de foarte multi oameni, mai ales de prietene extraordinar de bune. Stii cum e? Oamenii iti dau niste semne de-a lungul vietii. Daca tu nu esti atent la ele, sunt semne mici, mai mari si mai mari, si dupa vine lovitura finala. Daca tu nu esti atent la semnele acelea, nu ai cum sa fii pregătit pentru lovitura finala, iar cand vine, te intrebi de unde a venit. Ceilalti iti arata semnele acestea, dar tu nu esti atent la ele pentru ca le negi. Și am avut prietene foarte bune si oameni pe care i-am ajutat foarte mult. Imi spunea un psiholog la un moment ca oamenii pe care-i ajuti, de cele mai multe ori te tradeaza pentru ca într-un fel strang o furie foarte mare in ei pentru ca se simt cumva inferiori pentru ca tu i-ai ajutat. Strang furie pana cand la un moment se razbuna.

Ce-ai facut in numele iubirii ?

Pai m-am abandonat. Am facut lucruri despre care as fi zis că nu am sa le fac niciodată.

De exemplu ?

Am stat în relatii foarte, foarte conflictuale. Am iertat. Am incercat sa fiu super creativa. M-am suit în avion si m-am dus de dimineata pana seara acolo unde era el.

Ai vorbit despre iertare, cum o definesti?

Pai acceptare. Apare in momentul in care accepti ca exista situatia respectiva. Cred ca are legatura cu acceptarea si cu empatia. A ierta pe cineva nu inseamna ca il lasi sa faca a doua oara acelasi lucru. Am invatat ca este extraordinar de important sa ierti, nu neaparat pentru celalalt, cat pentru tine. Atunci cand nu ierti, ramane o furie interioara si o energie care te tin legat de omul respectiv si nu poti sa mergi mai departe. Am invatat sa iert ca sa pot sa merg mai departe. De foarte multe ori ramanem blocati. Chiar daca vrem sa mergem inainte, este ceva care ne tine. Nu putem pur si simplu sa trecem peste. Nu poti incepe un nou capitol in viata, indiferent care este, atata vreme cat nu accepti.

Ce nu ai putea ierta?

Pot sa iert orice, dar asta nu inseamna ca dau voie sa mi se mai intample lucrul respectiv. Intodeauna am gandit ca nu as putea ierta pe cineva care ma inseala. Am zis orice, dar nu asta. Sau pe cineva care e agresiv. Pot sa iert, dar asta nu inseamna ca raman in continuare acolo. Neiertand acele lucruri, ma vor tine si nu voi putea merge mai departe. Te tin cumva legat energetic de omul si de situatia respectiva.

Cinci lucruri esentiale din viata ta.

Familia si prietenii, Efi – cainele meu, cartile, natura.

In ce iti gasesti echilibrul?

In mine. Ma ajuta mult natura, ma ajuta meditatia, ma ajuta sportul, ma ajuta oamenii dragi si casa mea.

Pentru ce te feliciti cel mai mult?

Pentru toate momentele in care am avut curajul sa ies din zona de confort si am facut poate cele mai nesabuite lucruri, asa pareau la momentul respectiv, dar mi-au adus cele mai mari satisfactii si cea mai mare evolutie in viata.

De exemplu cand am plecat din ProTv. Toata lumea zice, Doamne, Doamne cum sa pleci din ProTv?? Ai innebunit? Unde sa pleci? Cum sa pleci? Nu te va mai angaja nimeni niciodata, practic viata ta se termina aici. Si am plecat. Si nu s-a terminat viata mea.

Am plecat in India. Toata lumea mi-a zis unde pleci singura in India? Esti nebuna? Sa te omoare aia pe acolo? Unde te duci? Eu nu cunosteam pe nimeni acolo, concret nici nu stiam unde ma duc. A fost una dintre cele mai mari transformari din viata mea.

Apoi mi-am dat din nou demisia din televiziune, de la Prima. Ce o sa faci, ca tu esti vedeta de televiziune? Ce o sa faci tu?

Si acum am iesit din zona de confort si am decis sa schimb directia un pic si ma simt foarte fericita. Cred ca singurul mod in care poti sa evoluezi este iesirea din zona de confort. Cu cat zona de confort este mai mare si mai dureroasa, cu atat evolutia si schimbarea sunt mai mari, mai spectaculaose.

Mental ce te consuma cel mai mult? Ce te epuizeaza sau iti consuma energia?

Informatia multa in acelasi timp ma oboseste, foarte multa informatie imi oboseste creierul. In general, am invatat sa iau lucrurile unul cate unul si sa nu ma mai las coplesita. Am invatat sa spun stop si sa ma uit la ele cu o privire de ansamblu.

Ai avut frici care nu te-au lasat sa-ti indeplinesti un anume vis?

Da. Pana la calatoria in India am avut multe frici. Ma gandeam ce o sa zica lumea daca esuez, daca nu o sa fac bine. Acum, insa, daca vreau un lucru, ma gandesc daca mi se potriveste. Meditez, ma rog la Dumnezeu si lucrul respectiv se intapla sau nu. Trebuie insa sa faci ceva tu, daca vrei sa se intample. Nu poti sa astepti, stand pe canapea, si sa te gandesti ca altora li se intampla.

Unii spun : ”Aaa, dar tu ai noroc ca esti slaba si frumoasa”. Eu muncesc ca sa fiu slaba. Am niste reguli care ma ajuta sa fiu slaba si muncesc pentru asta. Ma duc niste ore bune la sala ca sa fiu slaba. Nu e ca si cand eu stau de dimineata pana seara si mananc inghetata si cartofi prajiti si uite ce noroc am ca sunt slaba.

Daca maine ai avea in cont, printr-o minune, o suma infinita de bani, cum ti-ai schimba viata?

As face cu siguranta ce fac azi, pentru ca ador ce fac si ma simt extrem de fericita pentru ca am avut curajul sa fac lucrurile care imi plac, cu absolut orice risc. Cu riscul de a fi judecata, cu riscul pierderilor financiare, cu orice risc. Da, asta as face in continuare.

Daca as avea foarte multi bani, as face un camin pentru batrani.