1E firesc ce se intampla. E firesc ca inca exista atatea femei, mame, care judeca alte femei. Nu e placut si poate nici normal, insa inteleg si accept asta. Imi pare rau pentru femeile care judeca atat de usor alte femei.
Atunci cand te urci pe un varf si strigi in gura mare cat de fericita esti, de fapt, nu ești cu adevarat fericita. Sau implinita, caci am vazut des cuvantul asta. Stii de ce? Pentru ca o femeie care judeca atat de usor o alta nu a fost niciodata intr-o relatie foarte buna cu mama ei. Acesta e modul ei de acum de a se simti mai buna acum: E un fel de a spune „Uite, eu am reusit ceea ce tu nu ai putut sa-mi oferi cu adevarat si cred ca toate femeile TREBUIE sa fie ca mine”.
O mama cu adevarat buna, o femeie cu adevarat buna nu judeca. Iarta, accepta, asculta si e acolo oricand pentru copilul ei. Asta inseamna sa fii cu adevarat o mama buna. O mama cu adevarat buna nu face comparatii. Nici cu copilul ei, nici cu alte femei.
Dar vezi tu… e firesc sa nu fim toate asa. Cum am putea fi oameni cu adevarat buni cand poate ne-au lipsit parintii? Cum am putea fi oameni cu adevarat buni cand poate ani de zile am luat bataie de la parintii nostri?
E firesc ca ne umilim unii pe altii la serviciu in loc sa muncim ca o echipa. Cum sa se intample altfel cand inca din primii ani de scoala am fost umiliti de un sistem bolnav? Cum sa nu ne comparam unii cu altii, daca inca de la gradinita suntem orientati catre recompensa si nu catre rezultat? Iti amintesti de „Ce nota a luat X? El de ce poate si tu nu?”.
Cum sa nu jignim cand nu ne invata nimeni ca e mai sanatos sa inlocuiesti invidia cu admiratia? De cate ori nu ai auzit „Ia uite-o pe aia sau pe ala! Cine stie cum si-a cumparat masina si ce lucruri oribile a facut”? De cate ori ai auzit, in schimb„Hmm… cum as putea sa invat si eu sa fac ce face X sau Y?” sau „Hmmm… cum as putea deveni mai bun decat X sau Y?”. Nu putem face asta pentru ca am invatat ca e rusinos sa accepti ca nu stii un lucru sau ca altul poate fi mai destept decat tine.
Mai dureaza pana ne vom schimba. Mai dureaza pana cand ne vom dori mai multa iubire si empatie si mai putina ura si barfa. Nu suntem vinovati, insa va fi vina noastra daca nu incercam sau nu ne dorim sa facem lucrurile mai bine decat parintii si bunicii nostri.
Pana atunci, invata sa-ti pese mai putin de ceea ce spun altii, insa nu inceta nicio secunda sa devii TU o varianta mai buna. Nu stii niciodata cine e cu ochii pe tine. Poate ca exista o fiinta care se gandeste cum ar putea deveni mai buna decat tine. Poate ca exista o fiinta care te admira, asa ca poate ar fi bine sa te asiguri ca esti un exemplu bun. Si daca ai reusit sa schimbi in bine un singur om, atunci vei lasa o mostenire cu adevarat pretioasa aici.
Nu te lupta cu morile de vant, insa fii om deschis catre cei care vin catre tine. Stii, daca ne-am judeca toti intre noi si daca toti am fi atat de rai, n-am ajunge decat la un singur lucru: razboi. Bunicii și străbunicii nostri au trecut prin asta. Traumele lor se simt si azi, se vor simti si in generatiile urmatoare. De ce sa ne mai dorim sa ajungem acolo?
Hai sa ne facem bine!
Cu drag,
Cosmina Kovacs
Foto: Shutterstock.com
