La telefon se vorbeste, nu se munceste

1
De Andreea Raicu
20 sept. 2016

Am sentimentul ca traim paradoxul perfect: cu totii ne plangem ca tehnologia ne-a invadat vietile, ca am devenit din ce in ce mai robotizati, dar daca ni se strica telefonul sau laptopul suntem in pragul unui atac de apoplexie.

M-am intalnit zilele trecute cu un prieten care imi povestea contrariat cat de sufocat se simte. Epuizat de “viata” de pe retelele de socializare si de responsabilitatile profesionale, fiind in permanenta conectat la internet, are mereu la el cu doua telefoane, o tableta si un laptop.
Se plange ca a devenit dependent de device-urile dupa care el insusi tanjea cum tanjeste un copil dupa bomboane. In momentul in care si le-a luat, nu a mai pus nicio bariera. Tehnologia nu este parte din viata lui. Tehnologia e viata lui.

Au si “dezastrele” simptomele lor

El e, poate, un caz extrem, dar, va rog, uitati-va in jur! De la nepoata la bunica, toata lumea are un dispozitiv tehnologic. Mainile ne-au devenit suporturi pentru gadgeturi. Ce e si mai grav este modul in care reactionam cand “partenerul nostru de navigare” se defecteaza!

Daca nu mai merge telefonul, in fine, mai e cum mai e, il schimbam imediat, dar cand se defecteaza computerul… soc si groaza! Riscand sa pierdem date importante – de la informatii esentiale pentru job pana la imagini si documente – ne infioara numai gandul unui eventual dezastru ?

Avand in vedere “simbioza” om-computer, va sugerez sa nu ignorati niciun “simptom”. Nu amanati momentul schimbarii laptopului daca da si cel mai mic semn de “boala”! Cu singuranta viata voastra ar fi mai linistita daca ati sti ca aveti un laptop pe care va puteti baza si care nu o sa va lase la greu. In plus, puteti avea chiar unul 2 in 1 – exista modelul detasabil: ecranul se desprinde de tastatura si devine tableta sau modelul convertibil: ecranul se rasuceste la 360 de grade si PC-ul se transforma in tableta.

Diviziunea device-urilor e sfanta

Am suferit si eu de patima supra-tehnologizarii, dar am reusit sa ma vindec in momentul in care a inceput sa ma deranjeze din ce in ce mai tare lipsa de atentie pe care o dovedeau cei cu care ma intalneam. Deseori, ma vedeam chiar cu prietenii mei si, vorba bancului, ne intalneam “ca sa stam pe telefon”. Am constientizat insa ca ma deranja un gest pe care eu insami il faceam.

Nu mi-a fost usor, dar am reusit sa ma “vindec” de aceasta boala a permanentei conexiuni la un device. Totul tine de vointa si disciplina.

Solutia? Diviziune! Telefonul il folosesc ca sa vorbesc cu cei care sunt departe. Laptopul ca sa imi rezolv chestiunile legate de serviciu. Cand mi-a dezactivat contul de mail de pe telefon, viata mea s-a schimbat radical! In bine, desigur!

Va sfatuiesc sa incercati si voi. Luati-va un laptop performant, care sa “reziste” tuturor responsabilitatilor profesionale si derulati-le exclusiv de aici, nu de pe telefon! Fiecare device cu rolul lui! ?