1Evident ca nu as fi ales ceva extreme, dar nici departe nu eram. Chiar ma gandeam ca, daca nu gasesc partenerul pe care sa-l consider potrivit sa fie tata, pot sa-l fac ca mama singura. Existenta insa a hotarat sa nu-mi dea un copil pana acum sau, cred ca cel mai corect spus este, eu am ales sa nu fac un copil din diferite motive, pe care subconstientul cu siguranta le tinea ascunse.
Dupa calatoria in India, insa, lucrurile s-au schimbat. Am realizat ca pe un copil nu il faci din disperare sau pentru ca pur si simplu iti plac copiii. Nu il aduci pe lume pentru ca toate prietenele tale au devenit mame si tu esti singura care nu si nici pentru ca ai ajuns la varsta la care “e normal” sa ai un copil. Sau, mai rau, pentru ca vrei sa “readuci dragostea” in relatia ta disfunctionala.
Am inteles ca un copil vine pe lume pentru cu totul si cu totul alte motive. Nu ca sa iti umple golurile, nici ca sa te faca sa fii “in randul lumii” si nici ca sa ai o ocupatie.
Multi spun ca e o dovada de egoism sa nu faci un copil. Eu cred, de fapt, ca e un semn de egoism tocmai sa faci un copil cu orice pret.
Nu vreau un copil care sa “ma implineasca”
Cred cu tarie ca, atunci cand vrei sa faci un copil, e vital sa-ti pui niste intrebari. Eu una am ajuns la concluzia ca pe un copil nu il fac pentru mine, ca sa “ma implineasca” si sa-mi dea un rost, ci responsabilitatea mea este sa il aduc intr-un loc in care sa ii fie bine, sa ii asigur toate conditiile in care sa creasca frumos – nu ma refer aici la cele materiale – si sa-l ajut eu pe el, nu el pe mine, sa-si faca un rost.
Zilele trecute vorbeam cu niste prieteni care au copii si primul lucru pe care mi l-au spus a fost ca daca ar putea sa dea timpul inapoi, nu ar mai face copii. Suna dur, stiu, dar… Nu vreau sa intelegeti gresit. Isi adora copiii si au facut tot ce le-a stat in putinta sa le ofere o viata minunata. De ce nu ar mai face copii? Pentru ca li se pare ca lumea in care traim acum nu e un mediu in care un copil sa se dezvolte armonios si sa traiasca fericit.
O lume in care cele mai multe lucruri sunt despre suprafata, despre ce se vede la exterior, o lume deconectata de la lucrurile cu adevarat esentiale in viata, o lume in care doar respirand si mancand te imbolnavesti, o lume in care, in urmatorii cinci sau poate zece ani, vom fi toti urmariti prin intermediul cipurilor care probabil vor fi obligatorii, o lume avida dupa bani si putere, o lume in care nu mai exista pace.
O lume in care totalitarismul si conformismul sunt la putere si autenticitatea e ceva atat de rar intalnit.
Depresia se raspandeste ca o boala contagioasa, iar excesele – care se regasesc peste tot, ca urmare a frustrarilor acumulate in toate capitolele din vietile noastre – ne fac sa fim din ce in ce mai deconectati de la noi insine.
Societatea a devenit o turma imensa de oi, care e condusa sa mearga in aceeasi directie, din care oamenilor le e frica sa iasa tocmai pentru ca le e teama sa nu se conformeze majoritatii. Nu faci precum cei din jur? Atunci ceva nu e in regula cu tine, esti “defect”.
Avand in vedere toate aceste lucruri, cred ca nu ii poti judeca pe cei care se gandesc de cateva ori inainte sa decida ca vor sa aduca un copil pe care sa-l arunce in acesta turma de oi.
Si exact din aceleasi motive, am tot respectul pentru oamenii care au copii! Stiu cat de greu le este sa ii poata tina departe de tentatiile lumii moderne – tablete, telefoane, gadgeturi care aduc linistea parintilor – si de capcanele industriei alimentare – fast food, junk food -, stiu cat efort trebuie sa depuna ca sa invete cum sa-i educe cat mai echilibrat si cat se documenteaza ca sa ii hraneasca sanatos si sa le ofere un stil de viata sanatos.
Doar cu foarte multe eforturi, cu indrazneala de a iesi din conformism putem face o lume mai buna, in care copiii chiar pot creste frumos si sanatos.
