1Eu visez la timp fara nicio activitate. Zero. Nu tu drumuri prin tot orasul, nu programari peste programari. Fara liste de cumparaturi, planuri, vizite sau intalniri de familie. Imi doresc luxul de a nu face nimic. Rasfatul de a ma plictisi. Nu stiu daca chiar as fi in stare, dar promit sa ma inscriu la cursuri de specializare, la nevoie!
Cand credeai ca ai o saptamana mai libera si poti sa respiri, se intampla ceva
In zilele bune, cand am destula cafea la purtator si stamina, cand am reusit sa dorm mai mult de 6 ore chiar reusesc sa tai chestii de pe lista. Cateodata, chiar si doua in aceeasi zi, daca se aliniaza planetele.
Imi planuiesc chestii extragavante gen folosirea samponului profi de covoare in care am investit in luna cadourilor, sau testarea carpei minune pentru geamuri pe care am primit-o de la o prietena, alaturi de promisiunea ca-mi va schimba viata. Inca astept sa se intample asta.
De fiecare data cand imi fac un plan de actiune si incep sa iau chestiile la rand, nu apuc bine sa termin o treaba, ca se mai intampla ceva.
Rusine, numele meu mijlociu
Mi-e rusine de teancul de carti necitite, incepute si abandonate pe noptiera. De raftul de masti pentru par si fata pe care mi-am jurat sa le transform intr-o religie personala.
Sa nu mai vorbim de oamenii carora le promit ca ne intalnim. Mi-a crapat obrazul intr-un asemenea hal de nici un blush nu mi-l mai poate repara.
Cu toate astea, am incropit un minim protocol care sa ma tina in toate mintile, si atunci cand se aglomereaza zilele mele ca un peron de tren din India. Suna cam asa:
Renuntare
Mai bine zis, dulce renuntare.
Am decis sa zic pas la toate activitatile care presupun un spagat temporal din partea mea, o clonare a persoanei mele sau o schisma in program. Nu am inca 3 ore pe zi ca sa ajung la toate activitatile din lume si daca as avea, le-as folosi pentru somn.
Nu e obligatoriu sa merg la toate evenimentele in familie, mai ales daca nu e chiar familia mea directa – daca ma intelegeti. Cateodata, tuturor ne prinde bine o pauza si atunci il las cu bucurie pe iubitul meu sa se duca singurel la ai lui sau la iesiri cu gasca etc.
Am eliminat orice activitate care nu e absolut necesara, inclusiv unele care-mi faceau placere de obicei de dragul de a-mi oferi mai mult timp.
Semne ale epuizarii emotionale pe care nu ar trebui sa le ignori
Pauza
Ce fac cu acest extra timp castigat, acolo e smecheria.
As putea sa-mi fac ordine in dulap ca sa-mi fac viata mai usoara dimineata, sau ordine in telefon. As putea sa-mi iau zile libere ca sa-mi rezolv teancul de probleme, dar nu mai fac asta. O zi libera (sau chiar numai o particica din ea) fix asa trebuie sa ramana: libera. Numai in felul asta as putea evita spitalul de nebuni care se prefigureaza in viitorul meu, daca ma tin de ritmul actual.
Cand am un graunte de pauza, il folosesc pentru a ma reincarca, nu pentru a-mi elibera programul pentru alta zi.
Barbatii care ajuta la treburile casnice au un IQ mai ridicat
Aer liber
Stiu ca suna ca un sfat de la o bunicuta excentrica, dar timpul petrecut in aer liber face minuni. Iesi din casa, ia-o la pas de cate ori ai ocazia. Singura, daca poti.
Eu sunt sefa
Lista mea de activitati este construita in jurul lui TREBUIE. Insa am nevoie ca viata mea sa fie agatata mereu de VREAU.
Asadar, imi fac propriile reguli, pe care le aplic cu maxima insufletire de cate ori pot.
Poate te inspiri si tu si data viitoare cand copiii tai nu vor sa renunte la pijamale, sa-i lasi asa si sa te bucuri ca la finalul zilei ai mai putine haine la spalat. Sau, daca nu vor sa mearga la scoala, sa dai si tu skip si sa mergeti toti in vizita la un muzeu sau la film.
Ichigo ichie, sau despre regulile japoneze care ne invata sa traim momentul
Daca nu ai copii care sa te inspire sa traiesti momentul, iti poti face de cap cu propriul tau program, sa te duci la film in mijlocul zilei, sa mananci inghetata la micul dejun sau sa dansezi prin casa in loc sa dai cu aspiratorul.
Foto: Getty Images.
