1Blocajele mentale ne sfatuiesc, tacit, ca nu putem. Ca nu are rost. De cele mai multe ori, visurile noastre, tipul de viata dorit, obiectivele noastre pe termen scurt, mediu sau lung, raman la stadiul de dorinta.
Ne intrebam un timp „de ce?”, fara sa cautam cu adevarat o schimbare in profunzime.
Observand ca, in mod repetat, nu obtinem un raspuns concret la aceasta intrebare (eventual si o solutie), ajungem la concluzii eronate si imaginare ca: „nu am avut noroc”, „toate mi se intampla doar mie”, „altora le-a fost mai usor” etc., convingeri care ne fac sa ne resemnam si sa renuntam la ceea ce ne dorim.
Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), tot acest proces interior: „vreau, nu obtin ce vreau, nu caut sursa reala, astfel decid sa renunt la vis”, isi are radacina in cateva convingeri limitative care se transforma in timp in blocaje. Acestea sunt:
(1) Nu pot, (2) Nu stiu, (3) E greu, (4) Nu merit, (5) Nu e pentru mine, (6) Voi esua, (7) E prea tarziu pentru mine si (8) Ce va zice lumea?
Cum depasim aceste blocaje mentale?
Aceste blocaje mentale pot fi depasite atunci cand reusim sa param convingerile nocive cu ganduri-intrebari care urmaresc strategii ale realitatii ce verifica gradul posibil de implinire a convingerii sau ganduri-solutii. De exemplu:
„Nu pot”. Acest gand poate fi combatut cu intrebarea: „Cum stiu ca nu pot daca nu am dat macar o sansa sau nu am facut toti pasii necesari ca sa ajung sa pot, sau nu am avut suficienta rabdare sa ajung la ce-mi doresc?”. “Daca nu pot acum sa fac un anumit lucru, nu inseamna ca nu voi putea niciodata. Nu pot Inca, dar pot invata si exersa pana ajung Sa Pot”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Citeste continuarea pe Doctorul Zilei.
Foto: Getty Images.
