1Exista atat un anabolism al muschilor, oaselor (bun, pana la un punct) cat si unul al grasimilor (stocarea grasimilor). Deci un „metabolism crescut al grasimilor” poate sa insemne atat depunere rapida cat si ardere rapida. Catabolismul grasimilor este cel care ii preocupa pe cei mai multi, a explicat nutritionistul Cristian Margarit, pe blogul sau.
Daca judecam putin problema, un „metabolism incetinit” este ceva foarte bun, pentru ca vei trai mai mult. Metronomul biologic are un ritm mai lent. Deci te vei conserva mai bine in timp. Ca broastele testoase.
Exista si pasari cu un metabolism accelerat si care traiesc mult, dar ele sunt exceptia, mai ales ca medicina s-a oprit la soricei pentru a face teste (care au o durata de viata scurta), considerand ca sunt un model bun si pentru specia noastra. Exista componente genetice (informatie inscrisa in ADN) cat si epigenetice (care tin de modul cum se exprima aceasta informatie) care pun fundatia „metabolismului”.
Apoi vin reglarile hormonale. Insulina este un hormon anabolic. Testosteronul este catabolic pe grasimi, ca si hormonul de crestere.
Hormonii tiroidieni in doze mici stimuleaza anabolismul, dar in doze mari catabolismul (din pacate si cel muscular). Cortizolul creste catabolismul grasimilor (pare bine la prima vedere) dar si pe cel al muschilor (unde ar trebui sa arzi acea grasime).
Estrogenul si prolactina induc depuneri de grasime in timp ce progesteronul se pare ca ar ajuta la slabire. Leptina regleaza apetitul (mai putin la persoanele rezistente la leptina, obezii). Si tot asa. Unii oameni se nasc sau raman cu mai multe celule de grasime, mitocondrii sau rezerve hormonale. Altii nu.
Citeste continuarea pe Doctorul Zilei.
Foto: Unsplash.com.
