Ca sa nu stiu doar eu, in care povestea despre abuzul sexual din copilarie, la care a fost supusa in cel mai sigur mediu posibil, acasa, chiar de tatal ei.
„Nu stiam pe atunci expresia, dar mi-a explodat creierul. M-am intrebat daca am un cosmar. M-am intrebat daca e o gluma proasta, un test. M-am intrebat daca o sa ma violeze in momentul ala. M-am intrebat de ce nu e mama acasa. M-am intrebat de ce mi se intampla asa ceva mie. In familia asta. Pentru ca ce se intampla parea un scenariu din cea mai intunecata depravare, nu un scenariu de „familie buna”, asa cum fusesem programata sa-i vad pe ai mei. M-am intrebat cum sa-l refuz fara sa ii provoc o reactie violenta. Nu mi-am putut da seama ca povestea cu doctorul fusese o manipulare bolnava. L-am crezut. De ce nu l-as fi crezut?” (Sursa: DOR – „Vorbesc. Ca sa nu stiu doar eu”. Un eseu de Ioana Burtea.)
Cateva luni mai tarziu, Ioana a acceptat sa vorbeasca si cu echipa Life.ro despre impactul pe care l-a avut publicarea acestui eseu, care au fost reactiile publicului si schimbarea pe care o poate face o naratiune de acest fel intr-o relatie in care tatal se transforma subtil in agresor.
Ce anume din ce ti s-a intamplat are vreo legatura cu violenta domestica si cu ciclurile ei de desfasurare?
Ioana Burtea: Cred ca atunci cand ne gandim la violenta domestica ne gandim foarte mult la relatia dintre soti, dintre parteneri si la femei lovite sau agresate, ceea ce, evident, este un fenomen extrem de raspandit, groaznic.
Citeste continuarea pe Life.ro.
Foto: Unsplash.com.