O scrisoare deschisa pentru cei care simt ca nu pot merge mai departe (si nici nu stiu ce sa faca in continuare)

1
De Cristina Tudor
28 mai 2021

Nu fura linistea zilei de astazi fiindu-ti teama pentru ziua de maine.

Este timpul pentru o poveste rapida despre viata.

A fost odata o femeie care se pierduse in desert. Timp de 3 zile a umblat fara mancare si fara apa. In momentul in care era pe punctul de a se prabusi, a vazut ceva ce parea a fi un lac la doar cateva sute de metri in fata ei.

„Oare sa fie real? Sau este doar un miraj?” – se intreba ea.

Cu ultimele puteri, a inceput sa mearga usor catre lac si a aflat ca rugaciunile ei au primit raspuns: nu era un miraj – acel lac era real. Era un lac mare, plin cu apa proaspata – mai multa apa buna decat ar fi putut ea sa bea in intreaga ei viata. Totusi, in timp ce murea de sete, nu a putut sa se aplece si sa bea apa. Statea pe marginea lacului si privea pierduta.

Pe langa ea a trecut in acel moment un batranel calare pe o camila dintr-un oras din desert din apropiere. Batranul urmarea comportamentul bizar la femeii. El a coborat de pe camila, s-a indreptat catre femeia insetata si a intrebat: „De ce nu beti apa, doamna?”

Femeia si-a ridicat privirea spre barbat. In ochii ei plini de lacrimise putea citi epuizare.

„Mor de sete.” – a spus ea. „Dar aici este prea multa apa. Daca beau, nu o pot termina pe toata.”
Batranul i-a zambit, s-a aplecat, a luat apa in maini, a ridicat mainile la gura femeii si a spus…

Citeste continuarea pe Kudika.ro.

Foto: Unsplash.com.