1M-am uitat cu atentie la propriile mele greseli din relatiile pe care le-am avut pana in prezent si am descoperit cateva teme generale. Cel mai mult regret faptul ca m-am devotat oamenilor care nu meritau asta. O alta greseala pe care am facut-o a fost sa ma multumesc cu relatii care schiopatau, in speranta ca eu voi reusi sa le fac sa functioneze cum trebuie.
Am stat alaturi de oameni mai mult decat ar fi trebuit fie pentru ca ma simteam obligata, fie pentru ca simteam ca lucrurile ar trebui sa mearga, desi era evident ca lucrurile nu stau asa.
Ceea ce am inteles din toate erorile mele emotionale de pana acum e ca ar trebui sa-mi mentin standardele inalte, atat in ceea ce priveste alegerea partenerului, cat si in ceea ce priveste relatia in sine. Nu trebuie sa ma pierd pe mine doar de dragul de a face pe cineva fericit. Si nu trebuie sa ma simt prost pentru ca sunt perfectionista la acest capitol.
Dar gata cu introducerea. Iata care sunt, punctual, lectiile pe care le-am invatat din relatiile de pana acum. Poate te vor ajuta sa nu repeti si tu greselile mele 🙂
Obisnuiam sa cred ca cu cat voi iubi mai mult un om, cu atat mai mult ma va iubi si el.
Credeam – in mod fals – ca facand multe lucruri pentru el si de dragul lui, la fel va face si el in ceea ce ma priveste. Acest lucru nu face decat sa creeze dezechilibre in cuplu si aceste dezechilibre vor deveni norma cand te astepti mai putin si vor crea un precedent. Cu cat vei da si vei face mai mult, cu atat mai putin inclinat va fi partenerul tau sa-ti raspunda cu aceeasi moneda.
E important sa-ti identifici si spui nevoile pe masura ce apar…
… nu sa presupui pur si simplu ca ele vor fi „auzite” si rezolvate de partenerul tau la un moment dat. Stiu, toti speram ca partenerul ne cunoaste atat de bine ca ajunge sa „ghiceasca” ce avem nevoie, dar lucrurile nu stau deloc asa. Si mai important, nu-l invinovati pentru ca nu a facut-o, pentru ca e nedrept sa primeasca el povara lipsei voastre de comunicare.
Poate cea mai importanta lectie pe care am invatat-o este ca eu sunt singura „problema” pe care o pot controla.
Doar ce are legatura cu mine pot schimba si modifica. Obisnuiam sa cred ca pot „vindeca” o relatie cu totul, ca daca ma straduiesc pot face ca lucrurile sa fie cum imi doresc. Dar nu pot. Pentru ca intr-o relatie sunt doi, iar partea lui e responsabilitatea lui, nu treaba mea. Nu poti face pe nimeni sa te iubeasca atat cat crezi tu ca meriti sa fii iubita. Trebuie sa vina de la el.
Nu te intoarce la cineva doar pentru ca-ti place ideea de a fi intr-un cuplu.
E un motiv pentru care v-ati despartit prima data si acel motiv nu trebuie sa dispara doar pentru ca te simti singura. Trebuie sa ai incredere in instinctul tau initial si sa onorezi decizia pe care ai facut-o, nu sa te lasi convinsa sa te intorci din motive care nu tin deloc de relatie, ci mai degraba de lipsurile tale personale, care sunt hiperbolizate atunci cand esti singura.
Doar pentru ca ai 30 de ani nu inseamna ca trebuie sa te grabesti sa te casatoresti.
Daca lasi aceste presiuni exterioare ale societatii sa te acapareze, vei sfarsi prin a te pacali ca e OK sa accepti sa fii cu un tip care nu te face fericita din toate punctele de vedere. Iti vei spune ca trebuie sa faci si tu niste compromisuri, ca poate nu vei gasi pe cineva mai bun si timpul trece. Ma bucur foarte tare ca nu am luat o decizie care m-ar fi limitat si ca am ales sa astept.
Iubirea nu e totul.
Cel putin nu cand vine vorba de o relatie de lunga durata. Credeam ca e suficient sa iubesti si sa fii iubita ca lucrurile sa mearga perfect. Dar nu este asa. O relatie are mult mai multe ingrediente care nu trebuie sa lipseasca. Da, iubirea este cel principal, dar nu singurul. Intr-o relatie trebuie sa ai si maturitate si intelepciune si empatie si respect. Iubirea e adesea flacara ce trebuie tinuta in viata cu ajutorul unor comportamente complementare.
Continua sa-ti construiesti cariera, viata profesionala si cea sociala…
… si nu te lasa complet absorbita de relatia in care esti. Pentru ca desi partenerul tau poate deveni totul pentru tine, te poate parasi intr-o clipita, fara nicio explicatie. Trebuie sa ai la ce sa te intorci in viata. Daca el a devenit tot universul tau (pentru ca tu ai facut ca lucrurile sa fie asa), golul pe care-l vei resimti daca va pleca va fi unul aproape imposibil de umplut.
