Cele doua saptamani in care mama a fost spitalizata au fost printre cele mai cumplite si imprevizibile saptamani din viata mea, la fel ca acest virus. Mi-a fost frica, am avut stari de panica, nu m-am putut concentra la nimic si, mai ales, m-am vazut nevoita sa imi ascund toate aceste stari, pentru ca eu eram stalpul de sprijin al mamei – chiar daca de departe.
Stiu ca ceea ce tocmai v-am marturisit are potentialul de a atrage si comentarii negative – am vazut acest lucru intamplandu-se cu alte persoane publice care au vorbit despre asta. Mi le asum intru totul si am ales sa o fac pentru ca stiu cat de important este sa constientizam ca nu e de joaca si ca, daca nu ne protejam, putem suferi.
De ce spun asta?
Pentru ca, desi am petrecut destul de mult timp cu mama mea, nu m-am infectat dintr-un motiv cat se poate de simplu: am purtat in permanenta masca. Stiu ca este o loterie si oricand ne putem infecta, dar mai stiu si ca daca ne protejam (purtam masca, ne spalam regulat mainile si nu mergem in locuri aglomerate), putem fi in siguranta.
Pentru ca eu am un program foarte incarcat si ma vad cu destul de multi oameni, am ales sa ma testez regulat si sa port mereu masca in preajma mamei mele (in interiorul casei sau in masina), tocmai pentru ca nu-mi doream sa o expun niciunui risc. Iata ca viata a facut ca mama mea sa se infecteze din alta parte iar masca pe care eu am purtat-o cu religiozitate a sfarsit prin a ma proteja pe mine.
Realitatea acestor trei saptamani pline de incertitudine si frica a fost indulcita doar de recunostinta enorma pe care o simt fata e personalul Spitalului Victor Babes, care ne-a fost sprijin in depasirea acestui moment.
Am tot respectul pentru profesionalismul cu care au tratat-o atat pe mama, cat si pe toti cei internati acolo.
Nu am vazut-o pe mama de trei saptamani, dar stiu ca reintoarcerea acasa este cel mai frumos cadou pe care putea sa il primesca de ziua ei, care va fi peste cateva zile.
Oameni buni, protejati-va pe voi si pe cei dragi voua, nu va jucati cu vietile celor din jur si nici cu a voastra. Acest virus este printre noi si este periculos. Numarul in crestere al infectarilor nu trebuie sa va lase indiferenti. Stiu ca toti suntem obositi – atat fizic, cat mai ales mental – dar ceea ce avem de facut pentru a ne apara nu este atat de greu sau de complicat. Masca, spalatul regulat al mainilor, vigilenta… doar atat e nevoie. Hai sa ne facem toti partea si vom depasi acest moment impreuna.
Foto: Alex Rosieanu