1Desi parintii mei au zis ca trebuie sa stiu cate putin din fiecare sport, se pare ca schiatul a fost sarit – poate si pentru ca nici ei nu schiau si li se parea destul de periculos. Deci, am sarit acel moment important in care as fi putut sa invat cu usurinta acest sport, adica atunci cand eram mai mica.
A trecut timpul si nu am simtit nicio atractie, nevoie sau imbold de a a invata sa schiez.
Prima experienta la schi – esec total
Mai tarziu, pe la 20 de ani, am avut o relatie cu un baiat cu care mergeam in toate vacantele de iarna la munte. Mai mult impinsa de la spate, m-am hotarat si eu sa iau drumul partiei. Dar, recunosc ca nu am fost deloc incantata. Plus ca eram cam rasfatata, iar caratul schiurilor mi se parea cel mai ingrozitor lucru din lume. O sa radeti! Dar pentru ca am auzit ca monitorul, care te invata sa schiezi, te ajuta sa-ti cari schiurile in prima zi, am hotarat sa iau cate unul nou in fiecare zi… doar doar sa nu-mi car singura schiurile
Din nou pe schiuri, de data asta vreau sa invat
La vremea respectiva, prezentam o emisiune matinala la Pro TV. Si multi dintre colegii mei colegii mei erau pe partia din Predeal pentru ca se faceau tot felul de evenimente in colaborare cu PRO-ul. Si intr-una din dupa-amiezele in care veneam istovita de la incercarile mele nereusite de a invata sa schiez, am deschis televizorul si am dat peste o stire in care colegii mei imi comentau prestatia, deloc de invidiat. Foarte rusinata de ce am vazut la televizor, am decis ca povestea mea cu schiatul va lua sfarsit.
Nici a doua oara n-a fost prea bine
A trecut vremea fara sa mai imi doresc vreodata sa mai incerc sa invat sa schiez. Din nou am intrat intr-o relatie in care partenerului mei ii placea sa schieze, dar a inteles lipsa apetitului meu pentru schi, drept pentru care mai toate vacantele de iarna ni le-am petrecut in destinatii foarte calduroase. Dupa cativa ani, in care l-am tot auzit vorbind despre schi, m-am gandit sa-i fac o surpriza si sa inlocuim plajele indepartate cu nisipuri albe cu partiile reci de schi. Evident ca am decis sa si invat sa schiez, mai ales ca nu eram in Romania si nu ma vedea nimeni – in cazul in care ajungeam sa ma rostogolesc pe partie.
M-am echipat constiincioasa, am igorat frigul de minus 20 de grade, mi-am carat singura schiurile, mi-am luat un monitor – pe care, apropo, il chema Andrea; era un Italian foarte dragut cu o rabdare incredibila, care la finalul celei de-a doua zile de invatat, m-a intrebat foarte sincer: tie iti place sa schiezi? Evident, nu, mi-am zis in minte dupa cele doua zile in care am stat cu o frica enorma de a nu cadea si de a-mi rupe ceva. Frica mea era extrem de evidenta si pentru instructorul meu. Asa am decis sa abandonez schiul din nou.
DAAR! Pentru ca mai aveam de stat inca o saptamana in vacanta, nu voiam sa stau doar la spa sau la cafenea, asa ca am gasit ceva ce mi-a placut la nebunie: schiul fond. Nu radeti, cum au facut prietenii mei cand au auzit! A fost incredibil! A fost mult mai bine pentru ca echipamentul era mai usor, iar frica nu-mi mai era pentru ca nu aveam unde sa cad! Peisajul atat de frumos, linistea incredibila si faptul ca-mi solicita corpul destul de mult, m-a facut sa ma bucur enorm de restul zilelor pe care le-am petrecut in acea vacanta.
A trecut din nou timpul si odata cu munca de dezvoltare personala, am invatat sa ma imprietenesc cu fricile mele. Fricile care ma opreau sa fac foarte multe lucruri. Asa am reusit sa fac extrem de multe lucruri de care am fugit toata viata. Si inevitabil din toata lista fricilor am ajuns la schi. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis ca acum ori niciodata! Mai ales ca aproape toti prietenii mei fac niste gasti incredibile si merg la schi unde se distreaza fantastic, judecand dupa pozele pe care le primesc, iar eu sunt nevoita sa spun pas de fiecare data. Si m-am gandit ca a venit momenul sa schimb asta!
Punct si de la capat. Nu renunt sa invat sa schiez!
Asa ca iata-ma din nou intr-o noua incercare de a invata sa schiez. Am acceptat provocarea #Auskia si astfel am ajuns in #Tirol; stiam ca e o zona minunata, dar asteptarile mi-au fost chiar intrecute.
Prima zi de schi a inceput foarte devreme cand m-a trezit o durere. Am incercat sa o amortesc, dar nu a vrut sa se lase convinsa. Am asteptat sa treaca, am fost la micul dejun si pana la urma am decis ca nu voi ajuge pe partie. M-am intors in camera. Prietenii mei deja plecasera spre partie. Am incercat sa citesc, sa-mi fac de lucru, dar am realizat ca ca nu-mi doresc altceva decat sa fiu pe partie. Asa ca am ignorant durerea, vreme deloc prietenaosa, frica si faptul ca trebuia sa merg singura pe partie. M-am echipat si am plecat.
Prietenii ma ajuta sa nu-mi mai fie asa de frica pe partie!
Mi-am inchiriat schiuri si o masina m-a dus la partia de incepatori unde m-am intalnit cu un alt prieten care era la acelasi nivel cu mine. Aveam sa invat sa schiez!!! Mi s-a parut genial, pe partie eram noi si cativa copii intre 3 si 8 ani, era extrem de liber si nu avea de ce sa-mi fie frica de vreo accidentare cauzata de aglomeratie. M-a intampinat monitorul, un tanar de 21 de ani, timid care se urcase inca de la 3 ani pe schiuri.
La inceput timid, m-am urcat pe schiuri, am invatat sa stau, sa merg, sa urc, sa fac plugul, chiar sa urc pana sus pe partie si incet-incet am inceput sa imi infrang frica pe care o aveam de fiecare data cand era o panta mai mare si aveam senzatia ca nu am sa ma opresc.
Am prins curaj, nu m-am gandit nicio secunda ca ma voi accidenta, desi toti prietenii mei nu mi-au urat decat sa am grija sa nu fac vreo nefacuta si sa nu vin intreaga acasa.
Am avut o zi incredibila!!! Mi-am infrant frica si mi-a placut la nebunie sa schiez. Pana si instructorul meu, extrem de perfectionist, mi-a spus, la finalul zilei, ca am fost “Very good for a beginner”!
Doamne, si asa relizezi cate nu ne lasa frica sa facem, de la cate ne opreste, cate lucruri minunate pierdem. Ma bucur enorm ca am depasit-o si acum ma pot sa ma bucur si de vacantele la schi alaturi de prietenii mei.
Daca n-ati fost in Tirol, va recomand. Eu am stat la Gradonna Mountain Resort. Mie mi-a placut mult!
Andreea
