1E o femeie blanda, dar puternica, delicata, dar cu o intensitate emotionala de invidiat, optimista, dar constienta si de laturile mai putin roz ale realitatii.
Veti afla din interviul de mai jos cine e Andreea cu adevarat, ce crede despre depresie, cum a trecut peste divort si cum alege sa pretuiasca viata in fiecare zi.
Daca ar veni cineva care nu te cunoaste deloc, cine i-ai spune ca esti tu?
Sunt Andreea si rolul meu in aceasta lume e… sa aduc binele, zi de zi, dupa puterile mele. Sa adun energii pozitive si sa impulsionez schimbarea in bine, trezind sentimentul de solidaritate. La asta ma pricep cel mai bine, asta ma face sa simt ca traiesc si ca am un sens.
In mod practic, fac mult mai multe lucruri: dincolo de activitatea mea umanitara, alaturi de propria fundatie, Pretuieste Viata, de alte ONG-uri sau ca Ambasador al Bunavointei pentru UNICEF, conduc propriul business menit sa creeze campanii de CSR sau de brand awarness pentru companii din tara si de peste hotare, sunt producator de evenimente pentru sectorul privat, de productii online sau TV, coordonez alaturi de echipa mea tot procesul, de la idee pana la punerea in practica; de asemenea, conturez o voce si o imagine pentru business-urile care inca nu si-au gasit drumul coerent si nu se simt destul de vizibile pe piata, desi fac o treaba buna, dar nu o comunica asa cum se cuvine; fac acest lucru si pentru anumite produse ale companiilor, pe care vor sa le impuna pe piata, sau pentru persoane ce vor sa se pozitioneze altfel si nu stiu care e strategia potrivita pentru asta; le creez imagine, implicare, le antrenez.
E o munca de culise pe care o fac de ani buni cu succes si imi place chiar mai mult decat atunci cand eu sunt in fata ca imagine. In cateva cuvinte, directiile principale pe care ma axez sunt: comunicare, PR, BTL, productie audio-video, lobby, publicitate (creatie si folosirea imaginii proprii), life coaching, mediere, negociere (sunt si mediator, life coach, dar am absolvit si Informatica si ma ajuta aptitudinile din aceste directii).
Altfel, sunt un calator neobosit, fara granite, un om pasionat de cautarea solutiilor de a trai frumos si sanatos, de muzica, filme, emotii pozitive, surprize placute ale vietii.
Nu am trecut prin aceasta experienta, dar cred ca un divort nu este ceva usor. Ce te-a ajutat sa faci fata presiunii ultimului divort? Ce urme a lasat acesta?
Totul in viata se invata. Sunt un om tolerant, am o inima care bate cu putere si intelegere, dar in egala masura tin foarte mult la respect, demnitate si dreptul de a fi iubit, pur si simplu. Nu mi-a fost cumplit de greu la aceasta ultima experienta, pentru ca am invatat sa ma ascult, sa fiu atenta la simtirile mele, la intuitia mea si am inteles care e calea corecta. E o alegere: sa accepti mai putin o viata si sa fii impreuna cu cineva, dar nefericit, neimplinit, ori sa te reconstruiesti si sa te iubesti si pe tine destul cat sa mergi mai departe, traind frumos. E clar ce am ales eu si, indiferent de judecata superficiala a altora, eu stiu cine sunt, cum sunt si consider ca meritam cu totii sa ne fie bine. Nu traieste nimeni in papucii tai, asa ca alege sa faci asa cum simti tu ca e mai bine.
Vorbesti despre depresie si m-am bucurat sa vad ca ai facut-o pentru ca stiu cat de important este sa vezi ca mai traieste cineva aceste stari si nu esti singurul cu probleme, lucru care te face sa nu te mai simti atat de izolat. Ai descoperit care a fost motivul de la care a pornit depesia? Cum te-ai vindecat? Cum ai depasit depresia?
Poate ca a avut o componenta post natala, nu stiu sigur, dar e clar ca a devenit mai puternica din pricina unui „leac” pe care am ales la acea vreme sa il iau de pe internet, fara indicatia unui medic; parea o solutie naturala pentru o alta problema, dar avea si efecte adverse. Am fost destul de ghinionista sa fiu unul dintre putinii oameni cu un efect advers puternic: o acnee foarte grea (tine cont ca nu avusesem nici in adolescenta), care mi-a umplut la propriu fruntea, obrajii, gatul de niste cosuri pline de puroi ce nu treceau sub nici o forma, apareau mereu.
Am ajuns la medici care mi-au dat tot felul de solutii care mi-au ars, la propriu tenul. In fine, abia dupa vreun an am ajuns in strainatate la cineva care mi-a spus ca am o singura solutie viabila sa nu-mi distrug fata: un medicament din afara, dar care are, de asemenea, efecte nocive. Asa ca am vindecat una si am dat de alta: o depresie puternica, dusa la limita; omul ce sunt parca nu mai era, ma gandeam inclusiv la a-mi lua viata. Am acceptat ca ar putea fi acest diagnostic abia atunci cand s-a intamplat povestea fara intoarcere a Madalinei Manole, am recunoscut semne comune, din povestirile din diverse interviuri despre situatia ei din ultimele luni de viata.
Am ajuns la un specialist psihiatru, nu mai era o situatie rezolvabila doar la psiholog, caci aveam nevoie si de medicatie. Asta m-a salvat, dar au fost ani grei, desi in aparenta, din afara, totul parea bine. Lectia numarul unu invatata: nu mai comand nimic „naturist”, nicio dieta nu urmez fara a consulta un medic inainte. Nu te poti juca, iata, cu lucrurile astea. Ce-ti recomanda un prieten sau online-ul poate fi minunat pentru altul, dar total nepotrivit tie.
Am auzit multi oameni spunand ca exista o diferenta foarte mare intre Andreea de pe sticla si cea din viata de zi cu zi? Tu simti aceasta diferenta? Daca da, de ce exista?
In primul rand, toti imi spun ca la nivel fizic sunt altfel, mai bine in realitate, si asta ma bucura, invers n-ar fi fost prea bine. Ca machiajul special de TV ma maturizeaza si, intr-adevar, fata mea e mult mai copilaroasa, de aceea am si inceput sa ma machiez din ce in ce mai putin si postez fara ezitare si fotografii sau secvente video in care tenul este perfect curat, fara filtre sau cosmetizare de vreun alt fel. Da, machiajul e necesar in meseria mea, dar nici fara el nu e o problema.
In al doilea rand, e normal sa fii altfel cand esti pe o scena, de exemplu, cu o responsabilitate pe umeri si un anumit tip de atitudine necesar in acel context. La fel cum e normal te comporti diferit intre prieteni. Eu am ajuns la o maturitate profesionala si diferenta nu mai e mare astazi, imi permit „luxul” de a fi eu insami si cand sunt in fata camerelor si a reflectoarelor. Dar sa nu uitam ca oricare dintre noi are ipostaze diferite, nu ne comportam liniar, ci mereu in functie de context. Una e sa stai in pijamale, relaxat cu cei dragi, alta e sa iti primesti musafirii la masa. Pui o alta haina, te aranjezi, iti dai silinta, nu ii primesti in pijama.
Deci nu trebuie sa fii o persoana publica sa te comporti diferit, dupa cum o cere ocazia. Pentru mine, „musafirii” sunt publicul meu. Il primesc cu respect si cu o anumita tinuta, nu in papuci de casa. 😊
Ce crezi ca il face pe un om sa fie autentic? Te simti asa? In ultimi ani ai lasat sa se vada mai mult din tine. Ce te-a facut/inspirat sa te arati mai mult?
Increderea in mine capatata in timp, faptul ca stiu azi bine cine sunt si ce pot, maturitatea m-au facut sa ma simt in echilibru, din ce in ce mai bine in pielea mea.
Care este frica ta cea mai mare, cea care apare atunci cand stai cu tine, in momentele tale de solitudine?
Nu ma las coplesita de frici. Dar daca ma intrebi acum, ma gandesc la boala si la razboi, ca motive care sa iti stranga sufletul.
Care este cea mai mare minciuna pe care ti-ai spus-o de-a lungul timpului?
Am gresit in mod repetat fata de mine, in primul rand, nefiind obiectiva, inchizand ochii ca sa nu vad anumite trasaturi ale unui om sau altul la care tineam, pentru ca adevarul m-ar fi obligat sa actionez. Si eu ma minteam ca nu e asa. Dar minciuna are picioare scurte, asa ca pana la urma tot acolo ajungi. Acum am invatat valoarea adevarului, vazut si spus la timp, fara teama.
Promovezi “pretuieste viata”. Tu in ce moduri o faci?
Inzestrand-o in fiecare zi. Traind cat mai frumos cu putinta. Facand bine, atat cat sta in puterea mea. Iubind. Zambind. Bucurandu-ma de frumos si in cele mai simple si la indemana forme ale sale.
Cu totii avem demonii nostri? Tu i-ai decoperit pe ai tai? Care sunt? Ai reusit sa te impaci cu ei?
Nu ii pomenesc, pentru ca isi scot cornitele, se simt prea importanti apoi. Sunt mai puternica azi decat indoielile mele. Echilibrul asta inseamna. Sa accepti si ce te zgandareste pe dinauntru ca parte din tine, dar sa stapanesti intunericul, contrabalansand cu lumina.
Ce este „cel mai de pret” pentru tine?
Fetita mea.
Daca ar fi sa dai un sfat femeilor care sunt in relatii disfunctionale si care se tem sa iasa din ele din cauza presiunii sociale, ce le-ai spune?
Ce am si spus la inceputul acestui interviu: nimeni nu traieste in pielea ta. Nici societatea in ansamblu, nici macar cei mai apropiati oameni. Deci fa ceea ce iti spune sufletul. Altfel, pe termen lung, te vei imbolnavi, te vei simti neimplinita, iti vei pierde increderea in tine. Nociv. Pentru asta, spun nu.
Care crezi ca este cea mai mare realizare a ta?
Din nou, aducerea pe lume a copilului meu si felul in care m-am descurcat ca mama. Cand o privesc, stiu sigur ca nu am facut nimic mai bun in viata.
Ce iti da energie, ce te mobilizeaza in momentele grele?
Zambetul Violetei sau bucuria unei fiinte la binele careia am contribuit cumva.
Exista persoane pe care nu le-ai iertat in viata ta? Daca da, cum te impaci cu acest lucru?
Nu traiesc avand incrancenare pe suflet. Dar sunt, evident, persoane care nu imi lipsesc deloc. Cele care s-au definit prin faptele lor in asa fel, incat nu-mi doresc astfel de oameni in preajma. Am dreptul sa aleg cu cine ma insotesc, asa e sanatos, consider eu.
Ce iti doresti sa afle lumea despre tine in acest moment?
Nimic. Nu mai am nimic de demonstrat. Ce fac, fac pentru sufletul meu. Cand e nevoie de solidaritate, da, fac apel la lumea din jur. Dar atat.
Ce ai face diferit daca ai sti ca nimeni nu te va judeca?
Nu ma tem de judecata celorlati, pentru ca stiu cine sunt. Daca e obiectiva, cu atat mai bine, ma ajuta sa cresc. Nu e nimic grav de reprosat. Mici greseli cu totii putem face, sunt parte din procesul de invatare.
Care sunt lucrurile care ti s-au intamplat si te-au facut o persoana mai puternica?
Pierderile oamenilor pe care i-am iubit, pretuit, dar si momentele in care am facut estimari gresite, am fost poate naiva… toate acestea te invata lectii pretioase.
Daca ai putea sa schimbi un singur lucru la tine, care ar fi acela si de ce?
M-as face mai rabdatoare, mereu fac multe lucruri odata si timpul nu-mi ajunge in nicio zi.
Cand ai dat cea mai mare dovada de curaj si ce te-a manat sa o faci?
Nu de putine ori, am deschis usi ferecate, cand mi se spunea „asta nu se poate!”. Pentru mine, „nu exista nu se poate”, e vorba tatei, ce m-a facut sa indraznesc sa gasesc solutii si dincolo de aparente. Am avut adesea curajul schimbarii in viata, schimbari profunde, la fiecare deceniu, pe care putini oameni le-ar fi facut, din comoditate, teama, nesiguranta. Eu prefer sa risc, dar cu capul pe umeri, mergand pe un fir logic si crezand in intuitia care nu prea m-a inselat.
Ce te face fericita?
Fetita mea, echilibrul, caldura umana. Dragostea.
Foto: Arhiva personala
