1Una dintre colegele mele spunea ca a avea curaj inseamna sa fii constient ca iti este frica, dar sa nu o lasi sa te impiedice sa faci ceea ce iti doresti. Sunt perfect de acord. Cred cu tarie ca un om curajos este acela care, desi are frici, ca oricare dintre noi, merge in directia dorita fara sa lase gandurile si temerile sa-i stea in cale si sa-l opreasca.
Osho are un citat care mie imi place foarte mult si care se potriveste perfect in cazul de fata.
„Curajul este o aventura cu necunoscutul”
Stiu ca poate parea greu de crezut, dar eu eram foarte fricoasa si deloc curajoasa in trecut.
Aveam atat de multe frici ca nu as avea loc sa le enumar aici. Multi ani de zile am lasat frica sa ma ingradeasca, sa ma opreasca din ceea ce imi doream sa fac.
Visam la tot felul de lucruri pe care mi le doream in viata mea, dar frica de a face ceva gresit, teama ca as putea esua si m-as putea face de ras era mai mare decat orice, asa ca toate acele lucruri ramaneau la statutul de simple vise frumoase. Frica ma tinea inchisa ca intr-o inchisoare, blocata in acelasi stadiu. Ce nu stiam insa era ca acele gratii erau construite chiar de mine.
Dorintele erau omorate de gandul ca nu am cum sa reusesc, ca poate nu este pentru mine, ca eu nu pot.
Am simtit de multe ori ca nu eram suficient de buna, suficient de desteapta, de curajoasa sa ma pot arunca sa fac ce imi doream, asa cum vedeam ca reusesc altii. Asa ca am lasat viata sa ma duca in directia in care voia, fara sa ma opun.
Dar pana la urma viata e rezultatul alegerilor noastre, alegeri pe care eu aveam o frica cumplita sa le iau. Orice abatere de la zona de confort ma speria pentru ca asta face schimbarea, te sperie.
Insa exista anumite momente in care, in ciuda fricii, esti dispus sa faci o schimbare. Unul dintre ele este atunci cand durerea pe care o traiesti in acel moment e mai mare decat orice disconfort pe care ti l-ar cauza posibilitatea schimbarii.
Unul dintre lucrurile cele mai curajoase pe care eu le-am facut a fost plecarea in India.
Plecam singura in necunoscut, intr-un loc in care nu stiam pe nimeni si nimic, dar stiam ca acolo voi gasi raspunsurile la problemele mele. Toata lumea era speriata de decizia mea, dar nu i-am ascultat nici pe ei, nici frica ce-mi striga in timpane, avertizandu-ma ca nu am ce cauta acolo.
Cumva ma simteam atat de rau cu mine, pierdusem linistea si bucuria, incat simteam ca nu mai am ce sa pierd. Si nu numai ca nu am pierdut, dar am castigat enorm, am primit o noua viata mult mai libera, in care am invatat sa traiesc cu frica si sa o las sa existe, dar sa nu o mai las sa imi controleze viata.
Noi suntem singurii care ne punem bariere, noi suntei cei care contruim ziduri si nu ne lasam sa ajungem acolo unde ne dorim.
Eu obisnuiam mereu sa ma gandesc ce bine ar fi fost daca nu lasam fricile sa ma doboare si-mi urmam visele, iar acum exact acesta este motivul pentru care indraznesc sa-mi asum riscuri in ciuda temerilor: nu mai vreau niciodata sa ajung sa ma gandesc „ce bine ar fi fost daca”.
Prefer sa regret ca am facut anumite lucruri, decat sa regret ca am pierdut oportunitati. Fiecare lucru care mi s-a intamplat a fost menit sa fie in viata mea, sunt experiente prin care a trebuit sa trec si de la fiecare am invatat ceva si toate m-au facut sa simt ca traiesc.
Te invit sa afli ce vrei sa faci si sa incepi sa vezi ce s-ar intampla daca te-ai duce acolo. Frica va fi mereu cu tine. Ramane la latitudinea ta daca ii dai voe sa faca ce vrea.
Foto: Alex Rosieanu
