1Iubesc traditiile si de aceea sunt mereu in cautare de locuri in care inca se mai pastreaza vii. Sunt din ce in ce mai putine aceste locuri, din pacate, iar asta mi se pare cu adevarat periculos pentru societatea noastra. Odata ce ignoram semnificatiile bogate ale traditiilor noastre, practic distrugem, incet dar sigur, insasi fundatia identitatii noastre nationale.
Pentru mine traditiile sunt importante pentru ca ma ajuta sa imi reamintesc de unde vin, de famile, de emotii transmise din generatie in generatie. Dincolo de asta, consider ca daca ma bazez pe traditii si pe valori, imi construiesc mai bine si mai solid personalitatea. Ma definesc intr-un mod mai autentic.
Dupa cum stiti, weekend-ul acesta sunt in Maramures, la botezul Ritei, fetita Laurei Cosoi. M-am bucurat enorm ca am putut merge, mai ales ca voiam sa experimentez si sa vad toate locurile de care mi-a tot povestit Laura cu atata dragoste. Voiam sa inteleg de ce este atat de indragostita de aceasta parte a Romaniei.
Am vazut foarte multe locuri minunate, despre care va voi povesti zilele urmatoare, dar azi vreau sa va impartasesc o experienta care m-a relaxat fantastic si mi-a adus multa bucurie. Practic, m-a facut sa pierd complet notiunea timpului. Mai aveam putin si intarziam la botez, atat de tare m-a prins.
Cand am ajuns in Baia Sprie si am vazut ca suntem cazati in Casa Olarului, nu mi-am dorit nimic altceva decat sa aflu cum se fac obiectele din lut. In aceasta casa parca izvorata din povestile pe care mi le spunea bunica in copilarie, pentru ca exact asa arata, am fost intampinati cu multa caldura de Dana si Dan Les, cei care au acest loc minunat.
Ei mi-au facut cunostinta cu tainele olaritului si m-au lasat sa testez cunostintele nou dobandite, activitate care m-a incantat peste masura si pe care o recomand oricui isi doreste sa se reconecteze cu traditiile batranilor nostri si sa inteleaga cat de relaxant poate fi sa-ti folosesti mainile in armonie, zambind ca un copil cand vezi ce iese din acele miscari molcome.
Trebuie sa framanti 34 de minute pe roata olarului pentru a te asigura ca produsul obtinut va dainui mii de ani. Apoi se decoreaza, se usuca, se slefuieste si se baga la cuptor timp de 24 de ore, la o temperatura de 1000.
“Olaritul este implinirea vietii mele. Cred ca mi-am gasit drumul. Fac cu drag si ma gandesc ca tin in mana dacii care au fost aici acum atata amar de vreme”, mi-a povestit Dan Les.
Ai nevoie de atat de putin pentru a salva ceea ce altii ne-au lasat mostenire cu sfintenie. In plus, este un mod cat se poate de placut de a duce mai departe o traditie care, din pacate, incepe sa se piarda.
Voi ce alte traditii incercati sa duceti mai departe? Care e mostenirea ramasa de la parinti sau bunici pe care nu vreti sa o pierdeti?
Foto: Arhiva personala
