1Sa aflu exact ce mi se potriveste si la ce sunt talentata
Alegem o scoala pentru ca stim ca este buna, pentru ca au aplicat prietenii nostri la ea, pentru ca asa considera parintii nostri ca e bine sau pur si simplu pentru ca este aproape. Insa cred ca atunci cand mergi sa studiezi ceva care sa te pregateasca pentru ceea ce urmeaza sa faci in viata e important sa fie ceva ce ti se potriveste, ce-ti place si, bineinteles, la care esti talentat. Mi-ar fi placut sa existe mai multe discutii deschise, in care sa fim ascultati si mai putin chestionati.
Poate sa existe un sistem bidirectional, in care sa putem sa dezvoltam diverse subiecte fara sa pastram regulile stricte, impuse de manual. Mi-ar fi placut sa existe proiecte in care sa lucrez cu mai multi colegi, sa pot sa inteleg la ce sunt buna si ce imi place, daca pot fi un antreprenor, un lider sau un executant. Cred cu tarie ca aceste lucruri se descopera de pe bancile scolii, pentru ca ulterior sa poata fi dezvoltate conform cu cine suntem noi.
Cum sa imi administrez banii
Ce bine ar fi fost sa stiu acest lucru din scoala. Probabil ca as fi avut multe casa in loc de una singura, ticsita de multe genti si perechi de pantofi pe care nici nu prea le mai port. NU am stiut pana de curand sa administrez banii. Cati aveam, atatia cheltuiam… pana la un moment dat, cand viata ma obligat sa fac acest curs prin prisma experientelor mele. Trebuie sa recunos ca tare bun a mai fost. Mi-ar fi placut sa fie un curs mai usor – lectia data de realitate e uneori dura, dar foarte buna, pentru ca nu o mai uit niciodata – insa a fost foarte bine si asa.
Ca e importanta sa investesc in sanatatea emotionala
In scoala si de acasa am fost vesnic impinsi intr-o competite care pare sa nu se mai sfarseasca, pentru ca practic ni s-a intiparit foarte adanc in minte acest model. Ni se insufla ca tot ceea ce facem trebuie sa fie cel mai bun, mai frumos, mai special. Nimeni nu vorbeste insa de implicatiile pe care le are acest efort continuu. Nimeni nu ne indruma sa ne uitam la ce ne dorim si ce simtim in interiorul nostru. Simt ca acest aspect este extrem de neglijat si cred ca este unul dintre motivele pentru care azi numarul celor care sufera de depresie este atat de mare.
Din pacate, nu am fost invatati sa fim constienti de ceea ce simtim, pentru ca acest lucru, intr-un fel sau altul, se contrazice cu ideea de a fi mereu primul in toate. Mi-a luat mult timp sa incep sa inteleg cat de important este sa ma uit in interiorul meu. Dar sunt fericita ca am invatat asta pana la urma si ma ajuta sa fac alegerile cele mai bune pentru mine, atat in viata personala, cat si cea profesionala.
Ca e ok sa ai opinii
Simt ca in scoala nu s-a pus accentul pe ce credem, pe felul in care vedem lucrurile, ci mai curand pe livrarea unor informatii clare, invatate din carti. Nu am simtit ca puteam avea discutii in care sa ne spunem punctul de vedere, pe care sa il argumentam dupa propriile opinii, oricat de nebunesti ar fi. Nu am fost incurajati sa avem pareri pentru ca, intr-un fel sau altul, trebuia sa ne conformam unei directii in care mergea toata lumea, iar daca nu stiam ceva, era mai bine sa nu intrebam, ca ar fi ras lumea de noi. De aceea azi sunt atat de multi oameni care nu isi spun punctul de vedere din frica de a nu spune ceva gresit sau poate pentru ca se tem ca nu ar fi luati in seama.
Cum sa gestionez relatiile dificile
Aici cred ca cei mai multi reactionam ca in copilarie. Cand trecem printr-un moment dificil, copilul din noi apare cu toate traumele si urmele lasate in copilarie de evenimentele neplacute. De cate ori nu ai vazut o persoana trecuta de varsta adolescentei care, atunci cand nu ii place ceva, isi ia jucariile si pleaca sau chiar devine agresiva. Eu pot sa spun ca am trait asta foarte multi ani. Pana cand am ajuns la un curs, unde cand am fost pusa sa povestesc cateva situatii conflictuale am ramas extrem de surprinsa.
Am fost intrebata cine cred ca a reactionat in situatia in care m-am simtit inconfortabil si mi-am luat jucariile si am plecat: adultul sau copilul? Am ramas extrem de surprinsa pentru ca am realizat ca, intr-adevat, un adult nu ar reactiona niciodata asa ci, din contra, ar avea disponibilitatea si rabdarea sa stea sa lamureasca situatia. Copilul ranit apare mereu in aceste situatii si de aceea in aceste momente e foarte important sa fii constient de cine raspunde si reactioneaza.
Educatie sexuala
Mi-as fi dorit sa fi avut ore de educatie sexuala, dar in care sa nu fi existat rusine si in care sa putem sa vorbim deschis despre orice. Si in ziua de azi intalnesc oameni cu educatie care se simt foarte rusinati sa pronunte cuvintele vagin, penis, clitoris – de parca ar spune ceva nepermis. Oamenii fac sex, dar nu vorbesc despre el, despre ce isi doresc, ce le place, ce nu le place.
Exista acea rusine care s-a perpetuat inca din copilarie si probabil ca din acest motiv exista atatea sarcini nedorite, atatia copii abandonati in maternitati de adolescente nestiutoare. Sunt fete care nu sunt invatate ca pot spune NU, ba din contra. E trist sa ajungi ca din ceva frumos sa faci ceva de care nu stii cum sa fugi.
Cred ca in loc sa fi fost impinsi sa invatam de toate, ar fi fost mai util sa fim indrumati sa aflam ce ne place, astfel incat sa fim mai bine pregatiti pentru viata atat din punct de vedere personal, cat si profesional. Ceea ce ne ramane noua, cei din generatia mea, e sa ne educam singuri, pentru ca acum, la varsta asta, stim ce e cu adevarat important pentru noi.
Foto: Arhiva personala
