1In timp, fiecare a decis cum le abordeaza, cum au considerat mai bine.Insa, se pare ca primul subiect a ramas in continuare un tabu pentru multi desi pe cei pe care i-am auzit nu au trait foarte mult in acea perioada.
Dificultatea de a pronunta anumite cuvinte e o conditionare a copilariei
Subiecte “rusinoase” si conversatii purtate pe jumatate
De curand am asistat la o discutie intre doua fete in care una dintre ele se chinuia sa-i explice celeilalte despre problema pe care o avea. Insa chiar si dupa zece minute de explicatii, nu reusea sa se faca inteleasa de prietena ei. Avea o mare dificultate in a pronunta zona in care se afla. Pur si simplu nu putea sa rosteasca cuvintele exacte care ar fi localizat problema.
Am tot stat si m-am intrebat de ce oare ne ferim sa rostim niste cuvinte precum vagin, penis, testicule? Si de ce spunem cu atata usurinta ficat, splina, unghii? Nu tot din noi fac parte, nu tot organe ale nostre sunt. Nu sunt tot in cartea de anatomie dupa care invatam la scoala?
Si cu toate astea ne gandim la vagin, penis, testicule ca la ceva cu care ne e rusine, care ne fac sa fim complet dezbracati in fata tuturor. Asta se numeste o conditionare a copilariei – o informatie care ne-a fost transmisa de atatea ori in copilarie pe care noi am asimilat-o si face parte din noi ca un adevar… care nu ne lasa sa traim si sa facem ce simtim.
Si cand ma gandesc cate si mai cate sunt si care ne impiedica sa fim cu adevarat noi…
