1Trebuie sa recunosc de la bun inceput ca nu sunt neaparat obiectiva cand vine vorba de acest subiect, pentru ca si mie mi s-a spus de-a lungul timpului de numarate ori acest lucru in perioadele in care eram singura. Si da, am dezvoltat in timp o intoleranta foarte mare la acest argument care vine ca o acuza la adresa femeilor singure, puternice si independente.
Pot chiar sa va impartasesc cateva din lucrurile pe care le-am auzit ani la randul de la prietenii grabiti sa ajute.
“Esti prea pretentioasa”
“Esti prea puternica si un barbat nu iti poate face fata.”
“Ii impresionezi prea tare pe barbati si nu stiu cum sa se poarte.”
“Le e frica sa se apropie de tine.”
“Le e teama ca nu stiu cum sa te impresioneze”
“Ai de toate, ce poate sa iti mai ofere un barbat?”
Iar lista, crede-ma, e foarte lunga, dar m-am rezumat doar la cele mai des auzite. Ma intreb cum s-au gandit la lucrurile astea.
“Esti prea pretentioasa.“
Ma gandesc, totusi, ca educatia unui barbat e un lucru extrem de important in general, nu mai zic pentru o relatie sanatoasa de orice fel. Nu de alta, dar daca nu te respecta, nu este políticos, are un limbaj suburban, mi se pare imposibil sa vad mai départe de o prima intalnire. Daca faptul ca imi doresc pe cineva care sa respecte ceea ce spune, care este responsabil, care sa nu minta, care sa fie prezent si sa ma auda si ma vada, sa fie un partener asumat si interesat de relatie, atunci da, sunt pretentioasa.
“Esti prea puternica si un barbat nu iti poate face fata.”
Serios? Ma intreb cum s-a ajuns la o astfel de concluzie? Ca ma gandesc ca nici daca suntem intr-un ring de box nu e valabila aceasta afirmatie. Ce inseamna ca sunt prea puternica? Cum ne masuram fortele? Dar de ce am face-o? Suntem intr-o competitie in care fiecare trebuie sa arate ca e mai bun, mai destept, sau suntem intr-o relatie in care suntem parteneri si ne sustinem, unul fiind mereu acolo pentru celalalt?
“Ii impresionezi prea tare pe barbati si nu stiu cum sa se poarte.”
Ihi. (Cine ma cunoaste, stie exact ce inseamna acest “Ihi”) Si cum ii impresionez? Cu frumusetea? Ma gandesc ca e un lucru bun. Adica oricui ii place sa se uite la ceva frumos. Si tablourile te impresioneaza, dar stai si te uiti la ele fara sa te gandesti cum trebuie sa te porti in fata lor.
Cu inteligenta? Da, ma consider inteligenta, dar nu am un IQ care sa ii lase chiar asa pe toti barbatii in urma si fara cuvinte. Cu celebritatea? Aici pot sa inteleg, pana la un punct, dar cred ca e usor de trecut peste.
Deci ii impresionez asa, pur si simplu, fara sa fac nimic, asa ca aici nu stiu ce as putea sa schimb. Clar trebuie sa mai analizez asta? NOT!
“Le e frica sa apropie se tine.”
Cum adica? Par asa fioroasa? Le e frica de faptul ca vor fi respinsi. Da, aici sunt de acord. Poate ar trebui sa spun DA tuturor barbatilor care ma abordeaza? Poate fi o decizie inteleapta. Da, fara filtru, ca poate asa aud si ceilalti si nu se mai sperie, macar scap de o problema.
“Le e teama ca nu vor sti cum sa te impresioneze”
Oh, da. Aici e intr-adevar foarte greu si au pierdut din start. De ce trebuie sa ma impresioneze? Nu, nu ma refer la impresie, ca da, e importanta, dar ei nu se rezuma la asta aici. Ei isi fac tot felul de planuri de cum cred ei ca eu m-as impresiona si atunci vor sa faca ceva iesit din comun, care sa ma lase cu gura cascata. Chiar ma lasa uneori, dar nu in favoarea lor. Ori ce si-au propus e atat de complicat incat renunta, ori e atat de iesit din comun incat ma intreb care e directia in care sa o iau ca sa ajung mai repede acasa.
“Ai de toate, ce poate sa iti mai ofere un barbat?”
Mi se pare o gandire foarte sanatoasa. Si tocmai din acest motiv, in urma cu multi ani, m-am gandit sa imi vand casa si masina si sa ma mut in chirie pe langa Bucuresti, poate si mai departe. Eu cred ca asta ar face orice barbat sa se simta mai bine langa mine, pentru ca ar putea sa imi ofere lucruri care pe mine sa ma minuneze, iar pe el sa il faca sa se simta potent. O plimbare cu masina pana in centru, o prajitura in Dorobanti…
Am renuntat sa ma intreb ce e in mintea, atat a femeilor, cat si a barbatilor, care gandesc aceste lucruri.
O femeie dupa 35 de ani ani, care a muncit toata viata, nu e normal sa aiba o cariera, o casa, un statut, o viata?
Eu cred ca un barbat puternic nu se lasa intimidat de o femeie puternica. Va sti cum sa o faca sa isi doreasca sa fie protejata, va sti cum sa o iubeasca, fara sa se simta amenintat de frumusetea, inteligenta, celebritatea, cariera ei.
Cum spune un prieten bun, „Valorile sunt date peste cap de oamenii care nu doar ca nu se mai regasesc, dar nici nu fac eforturi sa analizeze, sa inteleaga.”
Din perspectiva masculina, spun, fara sa ma jenez, ca sunt prea multi baieti si prea putini barbati. De aici frica, teama, abordarile puerile, amatorism si multe dorinte frustrate.
Putem schimba asta? Poate primul pas ar fi sa acceptam situatia si apoi sa incercam sa o intelegem. Poate avem sanse . Who knows.
Foto: Dana si Stephan Maitec
