1E timpul sa lamurim un lucru foarte important, un lucru de care aproape toti ne facem vinovati. Atunci cand ii pui unei femei urmatoarele intrebari – „Cand o sa faci un copil?”, „Cand iti vei intemeia o familie?”, „De ce nu mai faci INCA un copil?”, „Cand o sa-i dai lui x un fratior sau o surioara?” – o pui intr-o situatie foarte dificila.
Eu, personal, nu stiu cum sa raspund cand mi se pun aceste intrebari. Primul meu instinct este sa devin defensiva, apoi incep sa ma enervez, iar intr-un final imi lasa un gust amar. Pentru ca adevarul este ca nu stiu, iar atunci cand mi se pune acest gen de intrebare atat de intima, ma simt inconfortabil si incep sa ma stresez si sa ma ingrijorez.
Apoi incep sa ma gandesc la cum se simt alte femei cand li se pune aceasta intrebare atat de personala.
Daca femeia pe care tu o iscodesti astfel de fapt se chinuie sa ramana insarcinata de ceva vreme deja, se lupta cu probleme de infertilitate sau a pierdut mai multe sarcini incipiente deja? Iti poti imagina macar pentru o secunda cum se simte ea atunci cand i se pune atat de lejer aceasta intrebare, care lasa sa se inteleaga printre randuri ca ea e cea care nu vrea copii, din moment ce nu a facut pana acum? Iti poti imagina cata durere e in sufletul ei?
Dar daca e vorba de o femeie care pur si simplu a decis ca nu vrea sa faca copii deloc? De ce trebuie sa-si explice si justifice decizia in fata oamenilor? Sau cea care are deja un copil si este acuzata ca e egoista pentru ca nu-i da acestuia un frate sau o sora? De ce este problema si grija atator oameni cat de mare sau mica este familia unei femei? E viata ei pana la urma, nu a altcuiva.
Cunosc multe femei care sunt presate de prieteni, familie sau chiar necunoscuti sa ia o decizie in acest sens, sa-si indeplineasca misiunea „predefinita” de a aduce pe lume un copil. Ganditi-va putin: prima intrebare pe care o primeste o femeie proaspat casatorita este cand vor aparea copiii. De parca ar fi vorba de un contract social: te-ai casatorit, acum fa un copil. Cat mai repede. Si apoi pe urmatorul. Ca asa trebuie. Asa e frumos. Asa e din mosi stramosi.
Pe langa faptul ca e o intrebare dureroasa si intrusiva, ma enerveaza si dublul standard din jurul ei.
Nu am vazut barbati intrebati acelasi lucru si cu aceeasi frecventa. De ce este aceasta o intrebare la care doar femeile trebuie sa raspunda, de parca respectivii copii ar fi doar ai lor, nu si ai partenerilor lor?
Daca nu te poti abtine sa nu pui o intrebare din zona asta, incearca macar o optiune complet neutra. Intreaba, „Care sunt planurile tale de viitor?”. E o intrebare perfecta. Deschide o conversatie in care persoana intrebata poate alege sa impartaseasca (sau nu) exact atat cat e confortabil sa o faca.
Foto: Alexandru Rosieanu
