1In urma cu multi ani, ori de cate ori plecam in vacanta voiam sa imortalizez totul. Si chiar o faceam. De aici m-am pricopsit cu porecla „micuta japoneza”.
Pozam tot, fiecare moment care mi se parea frumos, fiecare detaliu, fiecare colt de plaja, de ocean, apusul, florile exotice, pasarile, palmierii, valurile, lumina care cade intr-un mod nemaivazut, totul trebuia sa fie surprins si pastrat. Imi placea sa am multe poze pe care ulterior le printam. Cred ca am mostenit acest lucru de la parintii mei, care faceau multe poze la care si azi ma uit cu atata bucurie.
E posibil sa te recunosti si tu in descrierea mea, nu? Orice fel de mancare ce arata special trebuie pozat si tocmai de asta nimeni nu are voie sa se atinga de el inainte de a fi imortalizat. La fel si cu cocktailurile speciale.
Si cine face asta stie ca nu e chiar atat de simplu.
Nu faci o poza si gata. Te uiti sa vezi daca e bun cadrul, ca sa nu continui sa faci 10 poze nepotrivite. Esti atenta daca pica bine lumina, daca ai obiecte care nu vrei sa iti apara in cadru, ceea ce inseamna ca pierzi mult timp. Foarte mult timp. Dar o poza frumoasa merita tot efortul, nu?
In plus, acum, pe langa obisnuitele poze pentru Instagram si Facebook, in ultimii ani au aparut si Insta Story-urile, deci ai si mai multa treaba. Nu mai trebuie doar sa muncesti pentru o poza, acum acelasi lucru trebuie si filmat din diverse unghiuri.
De fapt, pentru ce faci aceasta poza si multe altele? Ca sa le impartasesti cu prietenii tai din retelele de socializare?
Nu stiu daca tu esti asa, dar eu una am simtit mereu sa impart lucrurile si locurile frumoase cu cat mai multi oameni. Mi se parea ca nu pot sa nu o fac, astfel incat telefonul ajunsese sa fie o prelungire a mainii, lucru de care imi doream sa scap in vacanta.
Plecam cu ideea de a avea liniste, de a ma detasa de tot si de toate si de a ma incarca pentru urmatoarea perioada, si totusi de cele mai multe ori nu o faceam.
Cred ca nu mai are sens sa iti spun ca telefonul este una dintre cele mai mari surse de stres din viata noastra, o sursa pe care noi, voluntar, nu o indepartam, chiar daca ne plangem ca suntem stresati si obositi.
Am realizat ca din dorinta de a impartasi cu cat mai multi oameni ceea ce traiesc, am devenit sclava telefonului si a retelelor de socializare. Nu pot sa ma detasez, nu pot sa ma relaxez daca vesnica mea preocupare este sa caut locuri frumoase pe care sa le pozez.
De data asta insa lucrurile stau altfel
In prima zi a acestei vacante, am fost nevoita sa-mi las telefonul in camera pentru ca nu mai avea baterie. Marturisesc ca a fost ciudat, pentru ca ori de cate ori vedeam ceva ce mi se parea super potrivit de fotografiat, cautam telefonul. Prima data m-am simtit ciudat, a doua oara la fel, pana cand am uitat de el si pot sa spun ca m-am simtit extraordinar.
Acum stau cu mine mai mult, cu oamenii din jur, ma bucur din plin de ceea ce vad, de tot ce traiesc, de arome, sunete, peisaje, fara reflexul constant de a le poza.
Cand am creat tricoul Less Social Media More Social Me, exact la acest lucru m-am gandit. Suntem tentati sa pozam tot pentru a nu pierde legatura cu ceilalti, doar ca astfel o pierdem pe cea cu noi, lucru care, draga mea, conteaza cel mai mult.
Asta nu inseamna ca nu mai fac poze deloc, pentru ca imi doresc in continuare sa imi creez amintiri printabile, doar ca o fac in anumite intervale, pe care mi le stabilesc in prealabil, si in cantitati mult mai mici.
Te invit sa incerci sa faci acelasi lucru. La inceput, e posibil sa te panichezi, sa nu-ti gasesti locul, dar dupa te vei simti minunat, fericita si libera.
