1Am dat acum ceva vreme peste un citat care mi se pare ca surprinde exact parerea mea despre fericire:
“Happiness is not a state to arrive at, but a manner of traveling.” —Margaret Lee Runbeck
(“Fericirea nu este o stare la care poti ajunge, ci un mod de a calatori”)
Majoritatea oamenilor par sa “caute” fericirea in mod constant. Asta pentru ca au impresia ca fericirea tine de ceva pe care il pot “obtine” printr-o achizitie noua, fie ca e un talent, un obiect, o relatie, un job, un statut sau pur si simplu bani. In oricare dintre cazuri, cauta fericirea in exterior. O conditioneaza de ceva din afara lor.
In ceea ce ma priveste, abia dupa mult lucru cu mine si multe experiente generate de aceste cautari, am inteles ca fericirea este, in primul rand, o alegere personala, drept pentru care depinde exclusiv de mine si de cum aleg sa vad si sa traiesc lucrurile si viata. De-a lungul celor peste 15 ani de cand am inceput calatoria catre interiorul meu am descoperit multe comportamente, tipare, mentalitati si credinte dupa care imi ghidam viata si care, de fapt, imi furau fericirea.
Agenda Fericirii pentru 2023 by Andreea Raicu, 147 lei, shop.andreearaicu.ro
M-am gandit sa fac o lista cu lucrurile pe care le-am eliminat din viata mea, pe care sa o impartasesc cu tine cu intentia de a te inspira si ajuta sa te bucuri mai mult de viata. Aceasta este partea I a articolului – mai am multe alte aspecte utile de impartasit.
Intrebari pe care mi le-am pus ca sa-mi descopar pasiunea
Programul haotic si lipsa rutinelor
Traim intr-o lume plina de oportunitati si de lucruri pe care ne dorim sa le facem, si nu vrem sa pierdem nimic, suntem bombardati din toate partile de oferte care mai de care mai irezistibile pentru aducerea fericirii, popularitatii, a unei vieti mai frumoase sau a unei pozitii mai bune in societate. Cum timpul este din ce in ce mai limitat, ca sa nu pierdem vreo ocazie alergam vesnic in urma lor, insa ajungem inevitabil sa uitam de noi si de nevoile noastre, de resursele care ne dau energie sa putem sa functionam echilibrat in fiecare zi.
Abia cand am realizat ca sunt de-a dreptul epuizata si secata de energie, intr-o continua goana de la un eveniment la altul si vesnic in intarziere, am realizat ca viata mea are nevoie de o rutina sanatoasa.
Vezi această postare pe Instagram
Am inlocuit haosul cu atentia catre mine si disciplina de care aveam nevoie sa pot sa spun nu. Una dintre practicile care ma ajuta este sa imi notez in agenda, la fiecare inceput de saptamana, activitatile si resursele mele personale peste care niciodata nu sar (sala, yoga, meditatie). Stiu ca ele sunt esentiale pentru obtinerea si mentinerea energiei de care am nevoie pana la finalul saptamanii.
Agenda 2022, 97 lei, redusa de la 147 lei
Viata pe pilot automat (deconectata de nevoile mele, lipsita de prezenta si de constienta)
Din cauza ritmului alert in care traim cu totii, cu atatea de facut, nu avem timp si nici rabdare sau obisnuinta sa ne intoarcem catre interiorul nostru, catre ceea ce simtim, catre nevoile noastre, catre emotii, catre frici, catre acele lucruri care ne impovareaza si ne dau stari de anxietate. Devenim mici robotei care doar fac si uita sa mai si “fie”.
Eu am inlocuit instanta de robotel cu cea de adult responsabil de fiecare clipa din viata lui. Am lucrat mult cu capacitatea de a fi prezenta si de a constientiza fiecare lucru pe care il fac, gandesc, simt, si schimbarea a fost fantastica: sunt capabila sa fiu atenta la mine insami cu adevarat, la ce traiesc, la ce imi doresc si am nevoie, la oamenii din jur si la lucrurile pe care relatiile mele cu ei mi le arata.
Ma numesc Andreea Raicu si am celulita si vergeturi
Credintele cu care am fost crescuta
Stii deja din povestile mele mai vechi ca sunt rezultatul unei educatii extrem de rigide. Ceea ce nu stii insa, este ca aceasta rigiditate m-a facut sa fiu extrem de critica atat cu mine cat si cu ceilalti, sa judec constant orice si pe oricine, si mi-a imprimat credinte de care mi-a fost foarte greu sa scap, odata ce le-am constientizat. Crede-ma cand iti spun ca rigorile cu care am fost crescuta si etichetarile in care obisnuiam sa ma scufund ar putea face subiectul a zeci de articole aici pe blog.
Iata cateva exemple: nu ai voie sa nu stii, sa nu poti, sa gresesti, sa fii suparata, sa nu fii corecta, sa deranjezi, sa te faci de ras, sa fii nepoliticoasa, sa vorbesti cand nu esti intrebata, sa iesi in evidenta, sa intorci vorbele adultilor, si multe altele de genul asta.
Luatul lucrurilor personal
Inainte sa incep sa lucrez cu mine, fiind o fire extrem de sensibila (sunt nascuta sub zodia Racului, deci un plus de vulnerabilitate vine si de acolo!), aveam tendinta sa iau lucrurile foarte personal in orice domeniu al vietii mele, si daca intr-o zi cineva nu ma saluta sau nu imi vorbea asa cum eram obisnuita, nu imi raspundea la telefon sau avea alt ton decat inainte, ma gandeam automat ca sigur am facut eu ceva, ca din cauza mea se intampla asta, si nicio secunda nu imi trecea prin minte ca omul respectiv avea o zi proasta sau pur si simplu era prea incarcat sa mai tina cont de sensibilitatea mea.
De ce avem mai mare incredere in fricile noastre, decat in fortele noastre?
In plus, nu stiam sa accept un simplu “nu” fara sa ma gandesc ca am gresit cu ceva sau fara sa ma simt respinsa. Dupa mult exercitiu insa, dupa ce am invatat sa ma retrag in ipostaza de simplu observator si mai ales sa nu mai fiu atat de critica mereu, m-am obisnuit sa nu mai trag concluzii pripite cu privire la mine insami sau la parerile si comportamentele oamenilor. Acest lucru mi-a dat imens de multa libertate. Mi-am dat seama ca faceam mereu eforturi pentru ceva care de fapt nu avea legatura cu mine si ma auto-epuizam. Am incetat sa ma mai consum cu ganduri legate de ce as putea sa fac sa le castig atentia si dragostea si am lasat lucrurile sa treaca prin mine cu mai multa usurinta.
Perfectionismul
Cand esti crescut cu ideea ca trebuie sa faci totul ireprosabil, impecabil, perfect, nu ai cum sa iti doresti sa fii altfel in viata, si orice altceva in afara acestei sfere te face inadecvat si nedemn de atentie si iubire. Spun asta pentru ca, undeva in copilaria noastra, cu totii asociem aprecierea si validarea parintilor cu iubirea, si in felul asta, dragostea este conditionata de cat de bine facem lucrurile. Atunci cand suntem crescuti de niste parinti rigizi si extrem de critici, vom avea tendinta sa depunem eforturi nesfarsite doar pentru a nu gresi nimic ca sa nu pierdem iubirea lor.
Din pacate, aceasta obsesie pentru a face lucrurile perfect vine la pachet cu:
- evitarea oricarei incercari de a face ceva nou si amanarea finalizarii proiectelor de teama unui esec
- frustrarea legata de faptul ca toata lumea face lucruri noi sau isi duce la indeplinire obiectivele; lucrul asta te face sa te simti ca si cum esti intr-o cusca deschisa din care nu poti sa iesi de teama, si te uiti la ceilalti cum se plimba in jurul tau si fac ce vor
- auto-invinovatire si din nou critica, lucruri care mentin cercul vicios in care te invarti
Vezi această postare pe Instagram
Cand am inteles ca greselile sunt de fapt treptele pe care pot urca in drumul meu catre succes, ca fara ele nu pot evolua, nu ma pot cunoaste cu adevarat, am hotarat ca este momentul sa renunt sa ma mai critic atat si sa mai am asteptari atat de mari de la propria persoana.
Mastile
Adica toate acele personaje pe care le jucam de fiecare data cand intram in anumite contexte si alaturi de anumite persoane – si care imi dadeau impresia ca ma simt in siguranta pentru ca imi asigurau aprecierea oamenilor. Am constientizat ca le purtam doar pentru ca mi se parea ca nu sunt suficient de amuzanta/desteapta/agreabila sa merit atentia si aprecierea oamenilor asa cum sunt, motiv pentru care, in momentul in care am vindecat nevoia de a fi perfecta pentru a castiga afectivitate, am ales sa ma afisez exact asa cum sunt. Mereu.
Vezi această postare pe Instagram
Negativismul
Mai mult decat oricare dintre oamenii cu care imi petrec timpul, eram cea care vesnic vedea partea goala a paharului, in orice context de viata as fi intrat. Cu radacini in vesnica mea auto-critica si judecata in ceea ce ii priveste pe ceilalti, imi imaginam doar variantele negative ale unui scenariu si interpretam mereu prin filtrul negativului toate experientele. Eram atat de concentrata sa vad partea negativa incat nici nu se punea problema sa aprind lumina pe cea pozitiva. Odata cu practicile de intoarcere la mine am inteles ca negativismul aduce cu el in primul rand numai lucruri negative, asa ca am ales sa renunt la el odata pentru totdeauna!
Va urma partea a II-a
Foto: Arhiva personala
