1Din pacate, destul de rar reusesc sa calatoresc prin tara, tocmai de aceea imi pare bine ca am avut timp in acest weekend sa mai vad o bucatica. Mai ales ca eu, de fiecare data cand merg undeva, vreau sa vad cat mai multe, sa absorb cat mai mult din aerul locului, din traditii si din tihna vietii localnicilor.
Experienta pe care o ai atunci cand esti cu localnici este complet diferita, de aceea atunci cand am primit invitatia la botezul Ritei, fetita Laurei Cosoi, si am vazut ca va avea loc in Maramures, am pus-o pe Laura sa-mi faca o lista cu toate locurile pe care ar trebui sa le vad. Nu am reusit sa bifez tot ce era pe lista respectiva, dar ma bucur, pentru ca am, astfel, un motiv cat se poate de intemeiat sa ma intorc in acest loc atat de frumos, doldora de traditii, mancare delicioasa si foarte mult obiceiuri care ma fac sa-mi amintesc de copilarie.
Desi n-am petrecut foarte mult timp la tara, cumva acest loc ma face sa ma simt, intr-un fel sau altul, acasa. Iata ce am vazut eu si ce iti recomand sa nu ratezi daca planuiesti in viitorul apropiat o vacanta in Maramures.
Sapanta – Cimitirul vesel
De obicei, atunci cand intru intr-un cimitir, nu am o senzatie foarte placuta, dar Cimitirul vesel e mai degraba un loc in care poti sa citesti povesti de viata extrem de frumoase, scrise intr-un mod amuzant, care nu te fac sa simti tristetea sau suferinta pe care le regasesti de regula intr-un cimitir normal.
Si cred ca tocmai acest lucru, aceasta diferentiere fata de cultura populara, care considera moartea ca un eveniment trist, il face atat de inedit si de hipnotizant. Se spune ca Stan Ioan Patras s-ar fi inspirat din cultura dacilor, care vedeau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 dateaza primul epitaf, iar din anii 1960 incoace, intreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu in aer liber de natură unica si o atractie turistica de neratat.
Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei din Sighetu Marmatiei
Am scris un articol separat despre asta, atat de mult m-a impresionat. Acest muzeu, situat in fosta inchisoare politica din Sighet, construita in 1897, te va afecta emotional, te avertizez. Intr-una din curtile interioare ale muzeului, in urma unui concurs la care au participat 50 de arhitecti si artisti, a fost construit in 1997 un Spatiu de Reculegere si Rugaciune, dupa proiectul arhitectului Radu Mihailescu, care imbina stilul antic cu o viziune moderna. Pe peretii rampei de coborare in catacomba au fost gravate in andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morti din inchisorile, lagarele si locurile de deportare din Romania. Nu ai cum sa nu pleci indurerat de aici. Dar e important sa simti aceasta durere, sa te doara aceasta nedreptate, pentru ca face parte din fiecare dintre noi.
Centrul istoric din Baia Mare
Reabilitarea Centrului Vechi (Piata Libertatii) a inceput in 1993 si a fost finalizat la sfarsitul anului 2004, iar rezultatul este unul splendid. Zona cuprinde un complex arhitectural de patrimoniu declarat monument istoric si peste 20 de constructii medievale, realizate in stil gotic tarziu. Parcelarea terenurilor din jurul pietei prezinta analogii cu configuratia oraselor din Centrul Europei din aceeasi perioada istorica. Accesul se realizeaza printr-un gang ce traverseaza cladirea etajata si ajunge in curtea interioara. Trebuie sa vezi fostul Han Vulturul Negru, Casa Lendvay si Casa Elisabeta, construita de catre Ioan de Hunedoara. Dar cel mai important este sa te relaxezi in zona pietonala, care e si un spatiu expozitional. M-am relaxat enorm aici si nici nu mi-am dat seama cat de repede a trecut timpul si deja trebuia sa plec.
Lacul albastru
Lacul albastru este un lac unicat in Europa si un adevarat monument al naturii. Isi schimba nuanta din verde in albastru, de obicei dimineata, daca-l prindeti la rasarit, datorita sulfitilor din apa. Este un lac care s-a format prin prabusirea unei guri de mina. De aici vine acel albastru de Baia Sprie pe care l-au pictat toti pictorii baimareni si pe care trebuie sa-l vezi pentru a intelege la ce ma refer cand spun ca e absolut spectaculos. Nici eu nu am apucat inca sa ajung, dar este in mod clar pe lista pentru data viitoare.
Satul Breb
Un sat foarte cautat in Maramures, in parte datorita localnicilor, care functioneaza dupa o oranduiala straveche si pe care imi doream cu adevarat sa-i vad in mediul lor natural, sa invat direct de la ei traditiile si obiceiurile locului. Nu am avut aceasta ocazie, dar mi s-a spus ca erau probabil la coasa. In plus, nu dai peste ei la soseaua principala. Trebuie sa te dai jos din masina si sa mergi pe coclauri sa-i cauti. Data viitoare cand voi mai ajunge in zona si voi avea mai mult timp la dispozitie cu siguranta voi explora in detaliu zona.
Manastirea Barsana
E o liniste fantastica aici, locul este incredibil de frumos – inteleg perfect de ce printul Charles a ales sa se cazeze aici in vizita sa in Maramures. Manastirea dateaza din 1390, cel putin asa dovedesc primele atestari cocumentare, dar vechea biserica de lemn a fost construita in 1711, in locul numit Parul Calugarului, de preotul nobil Ioan Stefanca, impreuna cu fiii sai si alti sateni, pentru a-i multumi lui Dumnezeu pentru protectie in timpul ciumei mari din anul anterior. Stilul baroc si rococo al picturilor executate pe lemn de Hodor Toader cu scene din Geneza, Judecata de Apoi, Vechiul Testament si Patimile lui Iisus, te vor lasa mut de uimire, te asigur.
Ferma de struti de la Calinesti
La marginea satului Calinesti, in Maramuresul istoric, familia Tomsa – Claudia si parintii acesteia, Maria si Stefan – cresc si ingrijesc struti. Sunt teribil de draguti si chiar merita sa-i vizitezi pentru ca afli foarte multe lucruri despre ei si nu ai oricand sansa se vezi genul acesta de animale. Proprietarii fermei iti vor da toate informatiile: cum se nasc (ouale se clocesc 38 de ore), poti chiar sa vezi cum ies puii din oua si sa interactionezi cu ei – sunt foarte simpatici.
Daca vii in Maramures, poate cel mai important este sa faci cunostinta cu traditiile locului. Asa vei lua cu adevarat pulsul locului si te vei catapulta in niste vremuri pe care poate le considerai demult apuse, dar care aici palpita in continuare. Iata ce m-a impresionat pe mine.
Painea framantata la mana si coapta pe vatra
Daca v-ati uitat pe pagina mea de Instagram, poate ati vazut ca nu m-am multumit sa aflu mai multe despre traditia framantarii painii, am insistat sa incerc. Doamna Marita m-a invatat cum sa fac si experienta a fost de-a dreptul emotionanta. Tot ea mi-a povestit cateva despre asta. „Mama mea era socalcita (bucatareasa, n.r.) satului la nunti, la botezuri. Era o femeie foarte descurcareata. Am vazut-o cum facea colacii pe mana la diverse chematori si chematoare, umbla tot satul cu colacul pe mana si zade (carpa, batic n.r.) rosie legata de colac. Am vazut-o cum framanta aluatul. Se framanta pana asuda grinda. Asta e paine pe vatra, sa framanta vartoasa, tare. Se pune pe frunza de varza si se pune in cuptor. Asa e traditia la noi.”
Olaritul
Si despre experienta mea la Casa Olarului am mai povestit intr-un articol anterior pe blog, si nu ma mai satur sa le povestesc tuturor prietenilor despre asta. Iti recomand din toata inima sa incerci – este una dintre cele mai relaxante activitati pe care le-am incercat in ultima perioada si te reconecteaza la pulsul interior al pamantului, la glie, la tara.
Mancarea la ceaun
Nu exista destule cuvinte in vocabular sa va descriu cat de buna a fost mancarea pe care am savurat-o aici. Secretul? A fost gatita la ceaun. Tot de la doamna Marita am aflat cateva secrete despre aceasta traditie. „Se face mai repede mancarea si e mai gustoasa daca e la ceaun. Are un gust aparte. Am observat, facand mancare pe soba de lemne, la ceaun, ca mancarea are alt gust. Cand o facem pe gaz nici nu se compara, nu e la fel de buna. La ceaun facem gulas, tocana (mamaliga, n.r.) molcuta, cu branza si jumari topite, ciorba.”
Foto: Arhiva personala
