1Insa la o a doua, mintea intervine si sadeste cateva seminte de frica! Acea frica imensa care distuge tot planul acela atat de frumos pe care ni-l creionasem cu ochii mintii, planul acela care parea minunat, care ne dadea o energie fantastica si ne facea sa zambim toata ziua.
Spre exemplu, stii ca nu mai vrei sa lucrezi in acea multinationala sau banca, simti ca vrei sa fii mai creativa, stii ca poti, ca ai resursele necesare. Dar… ceva te opreste, ceva iti taie elenul de fiecare data cand visezi la ce te pasioneaza cu adevarat. Ce e acel ceva? E FRICA. Acea frica ce ne paralizeaza si nu ne lasa sa actionam. Acea frica ce ne face sa ne indoim de noi. Acea frica ce ne rapeste sansa la fericire.
De cele mai multe ori, ti-e frica sa incerci altceva pentru ca te gandesti ca:
– toata lumea va comenta alegerea ta
– nu ai talent
– te vei face de ras
– nu esti atat de bun pe cat ar trebui
– familia si prietenii vor crede ca ai luat-o razna
– altii sunt mai buni decat tine
– e prea tarziu sa te apuci de ceva nou
– o sa-ti placa atat de tare incat nu vei mai vrea sa faci altceva
– nu esti destul de pregatit
– a mai avut si altcineva ideea ta
– nu esti atat de inteligent
– oamenii vor crede ca esti un impostor
– nu o sa iti iasa si ce o sa faci atunci
– sa ii dezamagesti pe cei din jur
– nu ai posibilitatea/disponibilitatea sa incerci ceva nou
– nu vei fi luat in serios
Si sunt convinsa ca fiecare dintre voi mai poate adauga cinci-zece-douazeci de frici la aceast lista!
Frica ne paralizeaza si nu ne lasa sa ne implinim visurile
Toate aceste frici te fac sa renunti la visurile tale, la pasiunile tale, la lucrurile care te bucura atunci cand te gandesti la ele. Mintea poate sa creeze atata de multe scenarii incat ajungi sa fii inspaimantat de toate aceste ganduri care iti “cotrobaie” prin cap. Si asa incepi sa te indoiesti de visurile tale si, intr-un final, refuzi sa mai faci ceva si chiar sa mai aduci vorba despre acest subiect. Ce e cu adevarat minunat este ca visurile noastre nu mor niciodata. Doar asteapta acolo, ascunse intr-un colt, pana cand tu vei avea curajul sa le dai viata.
Suntem obisnuiti sa controlam totul pentru ca desigur noi stim ce este mai bine pentru noi si cum ar trebui sa fie lucrurile, nu?
Dar v-ati gandit vreodata ca Dumnezeu are poate niste planuri mai bune pentru noi? Poate ca nu. Nici eu pana la un moment dat. Am fost mereu obsedata cu controlul. Voiam ca totul sa fie asa cum credeam eu ca e mai bine, nimic nu putea sa fie altfel. Iar lucrurile erau altfel, consideram ca tot e gresit. De multe ori lucrurile nu ieseau asa cum planificam si eram extrem de dezamagita pentru ca “poza” construita cu mult timp inainte, in capul meu, nu prindea viata.
Mi-am planificat viata pana in cele mai mici detalii. Terminam liceul, urma sa merg la ASE, pentru ca asa era moda atunci, la 25 de ani ma maritam, dupa aceea, faceam doi copii. Si mai aveam tot felul de idei despre cum ar fi trebuit sa arate viata mea.
Am terminat liceul, dar nu am dat la ASE pentru ca in urma castigarii concursului Elite Model Look (la care am participat doar pentru ca am fost impinsa sa ies din zona de confort) am plecat sa lucrez in Italia ca model. M-am intors, am inceput sa lucrez in televiziune si, ulterior, am renuntat la ASE si m-am dus la Facultatea de Limbi Straine.
La 25 de ani nu m-am maritat si nici nu am facut mult planificatii copii.
Multa vreme am fost extrem de trista pentru ca “poza mea” nu era completa. Eram atat de concentrata pe ce nu aveam incat uitatsem sa ma uit la cat de multe realizasem in tot timpul asta.
Eram trista ca viata nu imi dadea ce imi doream.
Dupa mult timp am inteles ca viata nu iti da ceea ce iti doresti, ci ceea ce e potrivit pentru tine. Pentru ca s-ar putea sa iti dea ce iti doresti cu atata ardoare si sa nu fie ceea ce iti trebuie. Va spun din proprie experienta – cand ajungi in situatia asta e foarte greu.
Cand viata are alte planuri pentru tine
Doar in aceste situatii realizezi ca tu vrei doar ce stii, dar viata are atat de multe lucruri minunate pe care are sa ti le ofere. Dar pentru ca sunt noi si mintii ii este frica de ceea ce nu cunoaste, le refuza.
Am invatat sa am curajul sa primesc, sa ma deschid, sa las viata sa imi ofere ce crede ea ca e mai bun pentru mine. Sa am curajul si increderea ca ceea ce fac este bun. Sa nu imi pese de ce cred oamenii, de felul in care ma judeca in functie de lentilele prin care ma vede fiecare.
La unele alegeri importante pe care le am facut in viata mea, au fost oameni care s-au uitat la mine circumspecti si mi-au spus ca nu are cum sa imi iasa ce imi doresc sau ca nu am idei foarte bune sau ca, pur si simplu, imi pierd vremea cu nimicuri sau e ca o nebunie fara sens ce vreau sa fac.
Lucrurile astea au fost plecarea in India, site-ul andreearaicu.ro si deschiderea mea totala fata de voi.
Privind in urma acum, imi dau seama ca toate astea mi-au schimbat viata in totalitate. Mi-am ascultat inima pentru ca ea este singura care stie cel mai bine pentru mine. Am avut curajul si am ajuns acolo unde mi-am dorit. Am invatat ca trebuie sa ceri ca sa primesti si ca sa ti se dea e important sa fii deschis sa primesti. Cei mai multi dintre noi nu stiu sa primeasca. Nici eu nu am stiut si eram extrem de suparata ca nu primeam. In timp am inteles de ce si de atunci am invatat sa ma deschid si sa primesc.
Nu spun ca e usor, dar spun cu toata sinceritatea ca merita tot efortul.
Va doresc sa va faceti timp sa va asculti inima si sa aveti curajul sa o urmati. Nu va fie frica! La final oricum o sa fie bine!
Cu dragoste,
Andreea
