1Vreau sa va spun inca din start ca m-am gandit foarte mult inainte de a scrie despre acest subiect. E foarte delicata discutia despre o operatie estetica si frumos ar fi ca ea sa nu devina un subiect de dezbatere publica.
E o chestiune intima, care tine de sanatatea fiecaruia, dar am observat ca silenzio stampa nu are un efect pozitiv. Daca taci, rar lipsa cuvintelor va fi perceputa ca discretie. Mai degraba ca teama de a vorbi. Asa ca eu nu am sa tac.
O operatie estetica nu rezolva problemele emotionale pe care le avem
Asadar: da, sunt de acord cu o operatie estetica, dar in anumite conditii. Cred ca ele ar trebui facute abia atunci cand ai incercat toate solutiile de a indrepta problema care te deranjeaza si nu ai obtinut niciun rezultat.
Daca ai 80 de kilograme si, in loc sa faci sport, faci o operatie de liposuctie, cred sincer ca faci o greseala! Nu poti sa-ti tai efectiv corpul doar pentru ca ai suficient de multi bani sa faci asta! Cred ca aici e o problema de vointa, nu de fizic.
Si asa ajung exact la miezul problemei: cred ca ceea ce duce o femeie “la cutit” nu tine de trupul ei, ci de psihic. De multe ori acestea cred ca bisturiul va indeparta si neincrederea in sine, teama, emotivitatea, rusinea odata cu presupusul defect fizic. Iar asa ceva nu prea se intampla… Slava Domnului ca inca nu avem buton pentru sentimente!
Cum defectul s-a transformat in atu
Nu le putem opri sau porni dupa bunul plac, iar asta e, pentru mine, cea mai frumoasa parte a omului. Imposibilitatea de a-si controla suta la suta emotiile! Suntem suflet inainte de a fi corp!
Va dau exemplul meu: toata adolescenta am fost complexata de gura mea!
Mi se parea ca am buzele prea mari, nu imi placeau deloc si ma mai pricospisem si cu o porecla care ma timora si mai tare. Cand am mai crescut, ele au devenit un atu, un motiv de complimente atat din partea femeilor, cat si a barbatilor.
Paradoxal, presa “colorata” mai resusciteaza si azi subiectul acidului hialuronic pe care mi l-as fi injectat in buze! De fiecare data ii invit sa caute in arhiva poze cu mine de cand aveam 20 de ani si vor vedea ca nu s-a schimbat nimic!
Morala: ceea ce la un moment dat percepeam ca pe un defect fizic s-a transormat intr-o calitate. Si nu printr-o operatie estetica, ci cu ajutorul timpului. De fapt, nu s-a schimbat nimic fizic la mine, ci doar psihic. Pentru ca buzele sunt doar un exemplu.
Un lung sir de complexe
Am trecut prin mai multe complexe: a fost perioada “sunt prea slaba”, apoi perioada “am soldurile prea late” si totul a culminat cu “am pungi sub ochi”. Acesta a fost ultimul complex care m-a bantuit ani de zile si care are, de fapt, cea mai frumoasa poveste.
Asadar, cand eram mai mica si mai neincrezatoare, imi era groaza sa ies pe strada nemachiata! Dezvoltasem o obsesie pentru photoshop: dupa toate shootingurile la care luam parte, voiam ca toate pozele, dar absolut toate, sa fie modificate! Si voiam sa corectez putin aici, putin acolo, pana cand, din putin in putin, ajungeam sa nu mai fiu eu. Eram perfecta, dar nu eram eu! Pur si simplu!
Problema era insa doar in capul meu. Realitatea era simpla: eu m-am nascut cu pungi sub ochi. Ani de zile m-am gandit sa le operez, dar asa de frica imi era de durerea prin care trebuia sa trec incat am tot amanat. Nu am putut niciodata sa ma obisnuiesc cu gandul ca imi voi modifica fata, ca de buna voie ma duc la un medic sa imi infiga niste ace in fata, sa ma taie, sa ma doara…
Nu, nu puteam face asa ceva! Bine ca teama asta de medic a fost mai puternica decat mine! Pentru ca nu regret deloc ca nu am facut acea operatie estetica. Am rezolvat problema muuult, mult mai usor: am acceptat ca sunt o femeie cu acest gen de conformatie!
Am realizat ca le pot diminua cu ajutorul unui stil de viata sanatos – dorm mai mult, beau mult mai mult apa (cu cat suntem mai hidratate, cu atat pielea e mai elastica si capata un aspect mai sanatos), mananc cumpatat. Rezultatele au aparut imediat: cu cat am fost mai impacata cu trupul meu, cu cat am avut mai multa grija de el si cu cat mi-a placut mai mult, cu atat m-au placut mai mult si cei din jur.
Nu am facut operatie estetica, m-am acceptat
Ba chiar m-am intalnit intr-o zi cu o cunostinta mai veche care, atunci cand m-a vazut, era convinsa ca am facut o operatie estetica pentru pungile de sub ochi. Oricat am incercat sa o conving ca nu am facut asta, sunt convinsa ca nu am reusit. Raspunsul situatiei venea insa din atitudinea mea: ea ma stia dintr-o perioada cand complexele ma bantuiau zi si noapte. Acum, cand ne-am revazut, parca nici nu mai vedea “defectele” mele. Pentru ca eu insami nu le mai vad.
Nu sunt defecte, sunt parti din corpul meu, sunt cele care imi dau expresivitate, sunt cele care ma fac sa fiu un om viu, sa mi se citeasca emotiile pe fata, sa fiu adevarata.
In urma cu ceva vreme, o publicatie mi-a cerut niste poze ca sa ilustreze un interviu cu mine. Dupa ce le-am trimis, mi-au raspuns ca au primit un e-mail gresit pentru ca pozele erau neretusate. Si le-am spus ca sunt pozele corecte: asa cum arat in pozele respective, asa sunt eu! Poate nu sunt perfecta, dar sunt reala.
Sigur rezolvarea e la doctor?
Inainte de a recurge la o operatie estetica, raspundeti-va la cateva intrebari. Chiar aveti un defect? Chiar e nevoie sa mergeti la un medic estetician? Nu exista nicio solutie? Nu va pacaliti, nicio femeie nu poate arata la 40 de ani ca o fata de 20 de ani!
Nu e normal sa-ti doresti asa ceva. E o lupta pierduta din start, un esec care va mutileaza interiorul, nu numai exteriorul! Cunosc femei absolut splendide care, dupa niste operatii estetice, au ajuns sa se urateasca groaznic! Efectele acestor interventii – fie ca vorbim de injectii cu botox, de filler-e sau acid hialuronic – nu pot fi controlate.
Cel mai bine ar fi sa constientizati ca nu exista standarde de frumusete, ci doar masti inexpresive. Daca aveti o problema de sanatate si doar o operatie estetica o poate rezolva, da, mergeti si o faceti fara nicio remuscare! Daca aveti, insa, “un defect”, mai analizati-l un pic.
