1Nu m-am gandit niciodata ca voi aborda tocmai eu acest subiect, mai ales ca, pana acum cativa ani, foloseam Photoshop-ul ca sa imi infrumusetez atat felul in care aratam, cat si viata.
De ce m-am gandit sa vorbesc despre asta?
Pentru ca acum cateva saptamani am fost la un eveniment cu una dintre prietenele mele bune, care este departe de a fi o personalitate mondena, si a avut ocazia sa-i vada pe multi din cei pe care ii urmarea in retelele de Social Media.
Mai fusese la astfel de evenimente in urma cu multi ani, insa de data aceasta a fost de-a dreptul luata prin surprindere de ceea a vazut.
Stiam ca nu se uita la televizor si nu prea citeste reviste de mondenitati, dar totusi nu intelegeam de ce aproape la fiecare persoana publica voia confirmarea numelui.
„Toti arata foarte diferit de ceea vedem in Social Media”, a fost primul lucru pe care mi l-a zis cand am plecat de acolo.
Chiar daca toata lumea era imbracata frumos, aranjata, machiata si coafata impecabil, filtrele nu mai erau. Facetune, Photoshop si alte aplicatii pe care nu le stiu dar sigur exista nu mai au putere in viata de zi cu zi.
Cele mai multe femei, chiar daca frumoase fiecare in felul sau, nu mai aveau stralucirea aceea perfecta, dar artificiala pana la urma, pe care o emana pe conturile lor de socializare.
Spun pe ale lor pentru ca, atunci cand apar in pozele altor prieteni nu mai beneficiaza de aceeasi atentie de a fi „aranjate” si „lucrate”.
Filtre, multe filtre care sa ascunda tot ce e „in neregula” cu fiecare dintre noi
Ani, riduri, cearcane de la nesomn sau depresie, tristete, incrancenare de la frustrarea care zace in interior – toate dispar cu ajutorul acestor aplicatii-minune.
Am fost extrem de surprinsa ca descopar ca Facetune2 are o functie care te ajuta sa iti schimbi starea.
Poti fi mai zambitoare, in cazul in care ai iesit trista in poza, sau mai senzuala, daca vrei sa cuceresti pe cineva si ti se pare ca nu esti indeajuns de frumoasa, de sexy…
Insa realitatea e una singura. Una de care fuge cea mai mare parte din lume.
Realitatea este ca nu poti arata ca in reviste atunci cand esti acasa sau pe strada sau oriunde. Ca timpul trece si iti apar riduri oricat de mult te-ai stradui sa le amani sau sa le stergi.
Ca emotiile acelea „negative” de care fugi mereu sunt acolo, chiar daca tu le ignori sau le asunzi adanc in subconstient. Ca tristetea, furia, incrancenarea isi fac intotdeana loc sa iasa prin muschii incordati ai fetei, oricat ai incerca sa le ascunzi.
De unde stiu asta?
Pentru ca si eu am fost asa. Ani de zile. Ma chinuiam pana nu mai puteam sa ascund ce era in interiorul meu: cu machiaje, coafuri care mai de care mai sofisticate si mult Photoshop. Imi era rusine de cum ma simteam si nu voiam sa vada nimeni acest lucru.
Nu voiam sa stie nimeni ca sunt trista, frustrata, deprimata, pentru ca am crescut cu ideea ce nu e bine sa fii asa daca vrei sa te placa lumea. Ar fi insemnat ca e ceva in neregula cu mine.
Un om care are atatea lucruri de care sa se bucure nu poate fi nefericit, nu? Ba poate, pentru ca fericirea nu consta in ceea ce ai si cum arati in exterior, ci la ce se intampla in interior.
Uita-te cu atentie la cele doua fotografii cu mine puse in paralel: nu-i asa ca in cea din 2012, sub multele straturi de machiaj, se vede ca nu sunt eu cea adevarata? Vezi diferenta prin comparatie cu cea din 2017, unde sunt libera, sunt eu, fara machiaj, fara filtre?
La mine era multa neacceptare, frica de a nu fi demascata in imperfectiunea mea.
De aceea acum pot vedea prin pozele perfect prelucrate tristetea, suferinta si disperarea de a arata cu orice pret ca esti fericita.
Draga mea, daca te regasesti in ceea ce am scris, vreau sa stii ca acest efort va deveni din ce in ce mai mare, pana cand va fi inutil. E o batalie pe care nu o vei castiga niciodata, iar filtrele vor fi inlocuite cu pastile sau alte metode care sa te ajute sa te regasesti.
NU mai pierde vremea si incepe sa inveti sa te accepti asa cum esti.
Crede-ma ca te vei bucura de cele mai frumoase momente, de clipe in care vei crea conexiuni adevarate cu oamenii din jur, care se vor bucura sa te cunoasca pe tine, nu masca in spatele careia te ascunzi. Vei avea in sfarsit libertatea de a fi tu.
Mastile fara de care nu plecam din casa pana acum cativa ani erau machiajul, tocurile inalte si o stare de fericire total fortata.
Te invit sa afli care sunt mastile tale si sa incepi sa le dai jos una cate una. Poate pentru inceput doar pentru tine, ulterior cu oamenii cu care te simti in siguranta si in final cu toata lumea.
Crede-ma, viata va fi mult mai frumoasa si autentica.
Foto: Arhiva personala
