1Am o tandrete infinita pentru locurile idilice din tara mea, pe care o iubesc neconditionat. Din pacate, nu am suficient timp la dispozitie ca sa explorez fiecare coltisor asa cum mi-as dori, insa, in acest weekend, invitatia Laurei Cosoi la botezul fetitei ei, ce are loc in inima Maramuresului, mi-a oferit ocazia de a ma bucura de peisajele frumoase si aerul pur cu care acest loc m-a intampinat.
Pe langa toate lucrurile simple si minunate pe care le-am vazut si le-am simtit in Maramures, trebuie sa va vorbesc despre impactul pe care l-a avut asupra mea vizita la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, din Sighet.
Dar, mai intai, cateva informatii utile despre Memorialul din Sighet:
- Este precedat de Centrul International de Studii asupra Comunismului, care are sediul la Bucuresti, cele doua formand impreuna Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei.
- Realizarea sa a inceput in 1993, la initiativa Anei Blandiana si a lui Romulus Rusan, cei doi prezentand impreuna proiectul in fata Consiliului Europei.
- Muzeul isi deschide portile pentru publicul larg pe 20 iunie 1997.
- Este primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului, iar in octombrie 1998 este nominalizat de Consiliul Europei drept loc de cultivare a memoriei europene, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia.
- Muzeul din Sighet a fost ridicat pe ruinele inchisorii unde, incepand din 1950, sunt incarcerati, uneori fara a fi judecati, membri ai elitei (ministri, istorici, academicieni, ziaristi, etc.) care s-au opus cu vehementa miscarii comuniste.
M-a impresionat faptul ca albul singuratic al peretilor muzeului este intrerupt de traducerea in 33 de limbi a versetului 32 din capitolul 8 al Evangheliei lui Ioan: “Si veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi”, cuvinte in care sta intreaga semnificatie a acestui loc apasator, plin de istorie.
Privind inapoi, catre durere
E greu si poate nedrept sa crezi ca poti cuprinde insemnatatea durerii din acest loc, stiind ca nu ai fost acolo, ca nu ai simtit pe pielea ta represiunea comunismului. Cand am pasit in celulele unde au murit Iuliu Maniu sau Gheorghe Bratianu, am simtit fiorii reci ai disperarii si injustitiei. Muzeul este atat de bine facut, incat iti da impresia ca intelegi exact ceea ce trebuie – si anume ca durerea oamenilor care au murit luptand pentru libertate nu a fost in zadar.
O victorie pe care sa o purtam in suflet
Tot ce s-a intamplat acolo pare viu in muzeu si, in ciuda atrocitatilor, te vezi nevoit sa remarci ca nu exista evolutie adevarata fara sacrificii. Libertatea de care ne bucuram azi e datorata acelor oameni care au luptat, au crezut intr-un ideal si au fost dispusi sa se sacrifice pentru el.
De la Memorialul din Sighet am plecat cu ideea ca uneori e bine sa privesti inapoi, ca istoria este o lectie pentru prezent si ca trebuie sa ne amintim. Trebuie sa ne amintim ce s-a intamplat aici, si prin memoria noastra sa-i onoram pe cei care au suferit pentru ca noi sa ne bucuram de ceea ce avem azi.
Foto: Arhiva personala
