1E un barbat minunat, iubitor, bun si muncitor. Nu i-a fost mereu usor, dar a luat cartile proaste pe care i le-a dat viata si le-a transformat in variante castigatoare. A luat situatiile care pe altii i-ar fi facut sa priveasca viata cu furie si privire amara si le-a transformat in combustibil pentru succes.
Daca ma intrebi de relatiile toxice, ma gandesc la el si zambesc amar. De ce amar? Pentru ca stiu prea bine adevarul despre relatiile care-ti fac mai mult rau decat bine.
Adevarul este ca uneori oamenii sunt pur si simplu otravitori unii pentru altii.
Chiar daca persoana respectiva e buna, ea poate fi rea pentru tine. Uneori doi oameni cu cele mai bune intentii si cele mai iubitoare inimi se unesc si explodeaza ca doua elemente care pur si simplu nu se potrivesc. Daca ma intrebi cum treci peste o relatie toxica, iti pot spune ca secretul este iubirea.
Iubirea pe care i-am purtat-o unui barbat la care nu voiam sa renunt. Un barbat pe care mi l-am dorit in viata mea mai mult decat pe oricine. Un barbat pentru care as fi facut totul. Un barbat caruia i-am dat milioane de sanse cand altora le-am dat doar una. Un barbat caruia i-am iertat lucruri pe care altcuiva nu i le-as fi iertat nici intr-un milion de ani. Dar adevarul e ca cu el a fost altfel.
Partea toxica a relatiei noastre m-a doborat.
Folosesc cuvantul “toxic” pentru ca intr-adevar asa a fost. Au fost atatea momente cand ma holbam la telefon la mesajele pe care vedeam ca le-a citit, dar la care nu-mi raspundea. Au fost atatea conversatii care escaladau in certuri oribile, cand imi spunea exact acele lucruri care stia ca ma vor durea cel mai tare.
Certuri care culminau cu tipete si reprosuri, dar care se incheiau cu declaratii de iubire ce stergeau totul cu buretele. Stiam ca trece prin momente grele in viata lui personala si se descarca de toata energia aia negativa pe mine. Pentru ca putea. Pentru ca ii permiteam.
Pot sa-ti povestesc despre noaptea cand mama m-a ridicat de pe podeaua din baie, unde ma prabusisem in lacrimi pentru ca trecusera cateva luni de cand nu mai vorbisem cu el si mi-era un dor cumplit. Pentru ca de fiecare data cand pleca, inima mea se spargea in mii de cioburi.
Pot sa-ti povestesc despre jocurile puerile pe care le jucam in social media, cand ne adaugam in lista de prieteni si ne stergeam din nou cu regularitatea cu care-ti schimbi sosetele.
Pot sa-ti spun ca am alergat unul dupa altul in cerc timp de ani de zile, pentru ca disparea si reaparea constant si de fiecare data cand o facea eu speram in secret ca de data asta va fi altfel. Pot sa-ti spun despre certurile pe care le aveam cu prietenii pentru ca eu il aparam atunci cand ei imi spuneau ca aceasta relatie, acest om ma distruge pe interior.
Adevarul este ca mi-am facut mult rau iubindu-l.
M-am schimbat mult iubindu-l. M-am transformat din persoana care cerea respect in persoana care nu voia relatii fara genul acesta de adrenalina toxica. Din persoana care avea asteptari si care voia sa fie tratata bine in persoana care se astepta sa fie tratata rau pentru ca asa ma obisnuisem. M-am pierdut incercand sa-l iubesc si m-am trecut in multe alte relatii similare cu aceea.
Realitatea este ca o iubire nu e toxica daca e reciproca. Asta e diferenta. L-am iubit dar el nu a putut sa ma iubeasca asa cum aveam nevoie sa o faca.
Toti avem nevoie de ceva de la cel de langa noi dar uneori acesta pur si simplu nu poate sa ni-l ofere. Noi am continuat sa tinem cu dintii de acea relatie si sa ne ranim unul pe celalalt pentru ca asa ne obisnuiseram.
Multe lume ma intreaba daca a existat un moment in care am zis, “Gata!”
Au fost multe momente mai mici.
Stateam in masina in fata casei lui si nu voia sa ma primeasca. Ne ascundeam pentru ca voia sa tina relatia noastra secret. Toate celelalte femei cu care se vedea doar pentru a-mi face rau. Evenimentele la care mi-a promis ca ma insoteste doar pentru a ma lasa balta in ultima clipa.
Toate aceste momente ar fi trebuit sa ma indeparteze de el dar eram ca o molie atrasa de lumina, desi stie ca ii face rau.
Dupa o vreme insa am obosit. Nu mai puteam sa-mi fac asta. Am plecat desi inca il iubeam. Desi il consideram in continuare un om minunat.
Pentru ca era si este. Doar ca noi nu eram minunati impreuna. Incercand sa fortam lucrurile nu am facut decat sa ne distrugem reciproc. Uneori oamenii cu care vrem cel mai mult sa fim sunt cei fara de care ne-ar fi mult mai bine. Si e bine ca e asa. E bine sa nu primesti ceea ce-ti doresti cu atata pasiune. Pentru ca doar atunci vei primi ceea ce meriti.
Foto: Shutterstock.com
