1Tu? In ce masura indraznesti? In ce masura te simti liber sa iti permiti curajul de a-ti recunoaste adevaratele stari interioare? In ce masura ti-ai stabilit valorile, nevoile, necesitatile? Cat de mult iti permiti sa fii autentic si sa te folosesti de viata aceasta ca de o scena in care poti alege din toate posibilitatile pe care le ai la dispozitie, sa fii asa cum vrei sa fii?
Cat de mult te lasi influentat de modelul de stil si viata care apare in toate formele de media? Cat de des alegi sa gandesti, sa mananci, sa te imbraci asa cum este la moda? Cat de des iti folosesti puterea de a decide in asa fel incat sa contureze tot ce este mai implinitor in interiorul tau si in exteriorul tau?
Intrebarile acestea isi gasesc un alt raspuns la fiecare dintre noi.
Poate ca cel mai important lucru este sa ne punem aceste intrebari si este mai putin important raspunsul, per se. Intr-o existenta care, de cand se stie omul, se afla in cumpana dintre independenta si dependenta, intre nevoia de a fi impreuna si nevoia de a fi separat, chestiunea autenticitatii ramane mereu de actualitate si oricand un bun prilej de discutie.
Ne nastem intr-o tara, oras, casa, cu anumiti parinti, traim primii ani in dependenta fata de acest context, fara a avea posibilitatea apriori de a fi ales acest mediu. Cu timpul, contextul devine o parte a ceea ce suntem, acel datum al existentei noastre. Pe parcursul dezvoltarii, nevoia de independenta, de afirmare, de explorare ne indeamna sa ne separam de mediul initial, de persoanele care, la propriu, ne-au ghidat primii pasi in viata.
Aceasta separare vine cu gustul duce-amarui al libertatii acompaniata de anxietatea de separare.
Aici, in functie, din nou, de mediu, vorm reusi sa toleram sau nu disconfortul libertatii si sa cucerim sau nu inca un teritoriu al autonomiei, care ar putea deveni baza a autenticitatii. Fiecare an al vietii pana la varsta matura adauga, prin transformarile pe care le aduce, posibilitati noi de a fi, frici noi (de a nu fi prea diferit, ciudat… unic, respins si abandonat). Spre finalul procesului de maturizare, omul matur devine propria lui creatie, devine ceea ce el a facut cu ceea ce i-a fost dat, asa cum bine sustin existentialistii si am vrea si noi sa credem.
In sustinerea finalitatii acestui proces, vin si cateva studii recente din psihologia pozitiva, care arata faptul ca autenticitatea este considerata ca fiind un aspect fundamental al starii de bine, nu doar ca o componenta sau o prerechizita a acestei stari, dar insasi esenta starii de bine (Wood et al., 2008). Lipsa de autenticitate duce la stres psihologic puternic, la sentimentul de depreciere sau dizolvare a sinelui si la psihopatologie – nivel crescut de anxietate si depresie (Mengers, 2014; Varga si Guignon, 2014).
Prin urmare, a fi autentic este un proces care, in multe faze ale vietii noastre poate sa fie oprimat, suprimat, suspendat.
Asa cum Andrei Plesu sustine in unul dintre articolele sale din Dilema Veche despre aceeasi tema, autenticitatea nu este o stare usor de atins si se intalneste destul de rar (Plesu, 2010). Autenticitatea, in acest sens, se dezvaluie ca un proces continuu al unui proiect de viata pe care persoana il realizeaza constient, cu pasiune si semnificatie, un mod de a se manifesta pe sine in raport cu sine si in raport cu ceilalti.
Si atunci, eu cum fac asta?
Iata cea mai frecventa intrebare din cabinet, intrebare la care niciun psiholog nu poate sa ofere raspunsul corect pentru ca ceea ce est corect pentru mine, nu este corect si pentru altcineva si daca incerci sa preiei ceea ce eu fac, din lipsa de idei sau neincredere in tine, te vei pierde pe tine, vei fi o copie si la final te vei simti un impostor.
Insa, linisteste-te, exista solutii si pentru ca ele sa functioneze nu este nevoie sa studiezi filosofia sau psihologia, s-ar putea sa gasesti modele de autenticitate in oamenii de la care te-ai fi asteptat mai putin, un bunic, o vecina, femeia care vinde mere la piata… si, in ultima instanta, dar nu in ultimul rand, in tine insuti. Se intampla aceste lucruri pentru ca autenticitatea, desi foarte mult definita si redefinita, atat in filosofie, cat si in psihologie, are o intelepciune a sa.
Mai jos am pus cap la cap cateva principii care au la baza modelul autenticitatii centrat pe persoana (Wood et al., 2008) completat cu rezultatele muncii atat de popularei Brené Brown:
Principiul 1. A trai constient (orienteza-te spre tine)
“Cand am inceput sa ma iubesc pe mine, am descoperit ca angoasa si suferinta emotionala sunt doar moduri de atentionare asupra faptului ca imi traiam propriul adevar. Astazi stiu ca aceasta insemna autenticitate.” – Charlie Chaplin
Atunci cand stai in liniste si iti asculti corpul, mintea si inima, ce simti si ce gandesti? De cate ori ceea ce gandesti este corelat cu ceea ce simti si cu ceea ce corpul tau iti transmite? De cate ori ai avut anumite reactii corporale care nu au fost in coeziune cu ceea ce ai spus? Cat de constient esti de aceste diferente?
Daca esti o persoana care nu are trainig in public speaking sau alte domenii in care este apreciata coerenta corp-gand/vorbe-emotii manifeste, probabil ca nu ai petrecut mult timp sa observi aceste congruente sau incongruente. Dar si daca ai un astfel de training, o parte din viata noastra interioara se petrece sub nivelul constientei, asa ca un efort mai crescut de a te observa ar putea scoate la suprafata aspecte pe care inca nu le cunosti despre tine.
Principiul 2. Accepta ceea ce este.
Oamenii sunt compusi din stari ambigue, neclare, contradictorii sau conflictuale, in interiorul lor. Nu totul este clar si concret. Chiar si asa, toate fac parte din experienta umana, iar in felul acesta toate sunt corecte.
Principiul 3. Renunta la interpretari si judecata.
„Ceea ce ma eticheteaza, ma neaga.”— Søren Kierkegaard
In literatura de specialitate s-a renuntat la iluzia rationalitatii gandirii umane (pentru mai multe detalii recomand Kahneman – Thinking, Fast and Slow, 2011). Adesea ne inselam amarnic in modul in care gandim, atunci cand judecam, pe sine sau ceilalti. Etichetele, psihanalizele la un pahar de vin si alte forme de rationalizare si intelectualizare prin care ne supunem existenta ne pot indeparta tocmai de realul acesteia. In acest proces este bine sa incercam sa ne debarasam de toate defensele pe care le-am construit ca sa protejam o imagine iluzorie a noastra. Esti mult mai mult decat suma caracteristicilor tale.
Principiul 4. Orienteaza-te spre ceilalti (constient fiind de tine)
Adica permite-ti sa fii deschis spre a fi vazut si vulnerbil, asa cum Brené Brown (2010) a surprins foarte frumos in munca ei despre autenticitate si vulnerabilitate. A te deschide si a te lasa vazut insemna, printre altele, a-ti arata adevarul interior, care este profund uman, inseamna a-ti recunoaste unicitatea, care este compusa din eternul leagan al trairilor umane. O astfel de experienta te aduce aproape de ceilalti si te distinge de ceilalti pentru ca experienta universala iti apartine tie, aici si acum.
Principiul 5. Formuleaza-ti valorile si limitele.
„Ceea ce este distinctiv la mine ca fiinta umana este faptul ca imi pot pune sub semnul intrebarii propria fiinta, ca de exemplu: in ce masura vreau sa fiu o persoana de un anumit fel?” – dupa J.P. Sartre
Heidegger sustinea ideea ca noi avem o datorie (Schuld) fata de noi insine, pe care o constientizam in momentul trezirii noastre la unica viata pe care o traim, care are un set limitat de posibilitati. Dintre aceste posibilitati, unele pot fi realizate, unele sunt importante si cu sens si ar putea sa ne implineasca (Varga si Guignon, 2014). Pentru aceasta este important sa ne cunoastem limitele fizice, cognitive, emotionale, spirituale si sa le comunicam . Ultimele, dar nu cele din urma sunt stabilirea valorilor care, precum o colona vertebrala, ne ajuta sa navigam in viata.
Principiul 6. Traieste din toata inima si urmeaza-ti chemarea
Autenticitatea iti cere sa traiesti iubitor si din toata inima, chiar si atunci cand iti este frica sau rusine (Brown, 2010). Gaseste acel ceva dincolo de tine, care te va face sa te implici total, pentru ca asa vrei tu si asta te reprezinta.
Foto: Instagram – Brandy Melville
