1Nu ma asteptam la calatoria in subconstient de care am avut parte in subsolul acelui bar.
Toata lumea a venit imbracata frumos si cu zambetul pe fata, invitatii erau curiosi de ce urma sa se intample acolo de fapt, fara sa le treaca prin minte ca vor intra in subconstient printr-o experienta orchestrata in acest scop.
Experienta ilustrata de actori a fost una intensa si m-a facut sa intru in profunzimea realitatii noastre ca societate. Zilele de dupa eveniment au fost pline de ganduri si mi-ar placea sa impartasesc cu voi la ce concluzii am ajuns in urma calatoriei in subconstient.
Azi traiesc, iar maine s-ar putea sa nu mai traiesc, indiferent de varsta pe care o am.
Nu suntem noi cei care ne decidem zilele care ne-au mai ramas. Acest gand ma face sa-mi dau seama cat de important este felul in care imi traiesc viata.
Ma intreb de multe ori daca nu as mai trai si as avea o a doua sansa la viata, ce as face diferit, cat as oferi altora si ce fel de om as alege sa fiu?!
Oamenii pe care ii iubesc vin, iar la un moment dat pleaca inevitabil. De aceea imi doresc sa valorific fiecare minut ramas pentru a fi ceea ce sunt cu adevarat, pentru a iubi neconditionat si pentru a fi alaturi de oamenii care au nevoie de sprijin.
Daca as avea sansa sa traiesc din nou, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce spun. As spune intotdeauna ce simt si as face ceea ce imi doresc. As da valoare oamenilor, dar nu pentru ceea ce au, ci pentru ceea ce semnifica.
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc ca ii iubesc.
As petrece timp cu ei si le-as demonstra prin fapte cat de mult inseamna pentru mine. As asculta cand ceilalti vorbesc si as incerca sa inteleg in profunzime ceea ce incearca sa-mi transmita.
Pe un copil l-as lasa sa invete sa zboare singur, dar i-as da aripi si avant. Pe un adolescent l-as incuraja si i-as spune de nenumarate ori ce potential mare are si ca poate realiza tot ce isi poate imagina. Insa i-as spune ca toata lumea vrea sa ajunga in varful muntelui, dar adevarata bucurie o primesti dupa ce-l escaladezi.
Adultilor le-as spune sa aiba rabdare si sa se bucure de ce au deja in jurul lor. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu tristetea.
Le-as spune oamenilor ca au dreptul sa se uite in jos la alti oameni numai atunci cand isi doresc sa-i ajute sa se ridice.
Le-as spune ca nu conteaza de unde vin, ci unde ajung.
Nu conteaza ce au, ci cine sunt cu adevarat. De ce? Pentru ca materialismul e temporar si conteaza cu ce raman atunci cand raman fara nimic. Dupa ce nu vei mai fi, nimeni nu-si va aduce aminte ce ai avut, ci isi vor aminti cati oameni ai ajutat si ce fel de om ai fost.
De aceea, iubeste, multumeste, iarta, trateaza-i bine pe cei din jurul tau si nu o face pentru a primi ceva in schimb, ci pur si simplu pentru ca iti doresti.
Iubeste-te pe tine insuti, iar apoi iubeste-l pe cel de langa tine la fel de mult cum te iubesti pe tine. E aproape imposibil, nu? Da, nu e usor. De cele mai multe ori suntem centrati numai pe ego-ul nostru si asta de fapt ne face nefericiti. Incearca sa-i ajuti pe ceilalti, iar mai tarziu vei observa cum bucuria lor devine si bucuria ta.
De obicei ramai singur si te simti inutil pentru ca te gandesti numai la tine.
De aceea, gandeste-te ca o celula nu functioneaza singura, ci doar atunci cand este inconjurata de alte celule care formeaza impreuna tesutul, iar mai multe tesuturi formeaza un organ si mai multe organe formeaza sisteme de organe care intr-un final formeaza organismul.
Nu ai cum sa fii centrat numai pe sine si sa astepti sa fii fericit si implinit. Nu functioneaza lucrurile in felul asta.
Viata in care traim e una agitata, plina de oportunitati, daca esti deschis pentru a le primi, insa in toate aceste lucruri care ne acapareaza viata din toate punctele de vedere trebuie sa gasesti un echilibru. Un echilibru intre viata personala, familie, job si oamenii care te inconjoara.
Nu exista o categorie mai importanta decat cealalta, toate sunt importante in egala masura.
De aceea zi de zi eu ma descopar, pentru a intretine acest echilibru, uneori reusesc, alteori alunec. E normal, pentru ca suntem oameni imperfecti.
Insa echilibrul il gasesti atunci cand realizezi si accepti ca esti imperfect si zi de zi te descoperi pentru a sti ce poti face azi mai bine decat ai facut ieri.
Acum intreaba-te pe tine insuti ce ai face diferit daca ai sti ca asta este ultima zi din viata ta.
Foto: Shutterstock.com
