1Teama de confruntare te poate tine pe loc in toate domeniile vietii tale. Mi s-a intamplat si mie, pana la 30 de ani, sa ma opreasca din a-mi sustine punctul de vedere la locul de munca, din a spune ce ma deranjeaza in prietenii sau chiar in cuplu. Imi era frica sa nu fiu respinsa sau privita diferit. Nu voiam sa starnesc o cearta. Si am avut de pierdut, pentru ca as fi putut sa fiu mai sigura pe mine. In ultimii doi ani (de la 30 la 31 de ani) am inceput sa lucrez activ la acest sector al vietii mele si acum am la indemana cateva exercitii care ma ajuta sa am incredere in mine.
Cum indepartez teama de confruntare
Acest proces nu este unul rapid sau cel putin in cazul meu nu a fost. Am reusit sa am incredere in mine o perioada, apoi aceasta frica inconstienta a incoltit din nou in mintea mea. Am facut iar practicile necesare, iar am revenit pe pozitii, ca un surfer pe val. Valurile vietii ne pot lua prin surprindere si nu putem anticipa mereu cum vom reactiona. Totusi, iata ce exercitii m-au ajutat sa inving teama de confruntare.
Pregatesc si planific discutiile
Nu pot anticipa cum vor raspunde ceilalti la ceea ce spun, dar ma pot gandi la posibile scenarii. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla daca spun sau fac x lucru? Cum m-ar afecta? Cum m-as simti? In acest fel pot sa gestionez mai usor emotiile, fara a le lasa sa ma copleseasca.
Am invatat sa ascult activ
Am observat ca, uneori, teama mea de confruntare avea legatura si cu perceptia mea despre alte persoane. Simteam ca sunt combatuta in discutii personale sau ca mi se taie aripile in colaborarile profesionale. De fapt, puneam o voce asupra interlocutorului. De cand am inceput sa ascult activ, pot empatiza cu persoanele cu care vorbesc si le pot accepta mai usor opiniile. Acest lucru mi-a crescut increderea in mine, dar si increderea in cei din jur.
M-am expus situatiilor in care ar fi putut fi combatuta
Aceasta practica are si un nume, se numeste terapie prin expunere. Daca stiam ca in anumite circumstante as fi implicata intr-un conflict (productiv, nu doar o cearta fara solutionare) sau ar fi existat riscul de a fi respinsa, atunci puteam fi constienta de reactiile mele. De exemplu, la serviciu aveam o idee riscanta si ma temeam ca voi fi judecata pentru ea. Dar care era cel mai rau lucru care se putea intampla? Sa mi se spuna nu, sa mi se spuna sa ma mai gandesc? Aceste lucruri nu spuneau ceva despre mine sau despre calitatile mele profesionale. Pur si simplu ideea nu era adecvata contextului. In plan personal am deschis subiecte sensibile, cu delicatete. I-am spus sotului un lucru care ma deranjeaza. Fara sa-l acuz, fara sa am un ton conflictual. Am putut discuta cu mult calm, lucru care i-a transmis creierului meu ca nu orice intiativa va duce la confruntari. Urmatoarea data mi-a fost mai usor sa imi expun punctul de vedere.
Si tot asa, pas cu pas, am capatat incredere in vocea mea si in abilitatile mele diplomatice. Nu am mai luat personal respingerea, iar acest lucru mi-a usurat categoric viata.
Care este legatura dintre frica de respingere si stres
Tehnica de respiratie care m-a ajutat
Inainte de o discutie dificila, practic respiratia profunda. Inspir adanc, numar pana la patru, apoi expir lent. Acest exercitiu simplu ma ajuta sa-mi linistesc mintea, reducand stresul, si imi da timp sa ma concentrez asupra solutiilor, nu asupra fricilor.
Folosesc si afirmatiile
Am grija sa-mi intaresc increderea in mine prin ganduri pozitive si autoafirmare. Imi spun: „Am curaj sa-mi exprim punctul de vedere” sau „Ma pot adapta oricarei situatii”, ajutandu-ma sa ma simt puternica si sa ma indrept spre obiectivele mele cu incredere.
Foto: Freepik.com
