Aparent, acceasta prolema apare doar cand este vorba despre noi insine. De ce apreciem intotdeauna vulnerabilitatea la cei din jurul nostru, dar nu la noi?
Termenului de „vulnerabilitate” ii sunt uneori asociate cuvinte ca slabiciune, frica, tradare sau suferinta. O gama larga de stari si sentimente asociate experientelor in care oamenii se deschid larg, ca o carte care se lasa citita de ceilalti.
Vulnerabilitatea nu este sinonima cu slabiciunea, din contra, poate fi una dintre calitatile cele mai importante de care o persoana da dovada.
Vulnerabilitatea nu inseamna sa castigi sau sa pierzi. Inseamna sa ai curaj sa faci parte dintr-o experienta asupra careia nu ai control. Vulnerabilitatea nu inseamna nicidecum slabiciune, ci este una dintre putinele trasaturi care inspira curaj si forta interioara. De ce?
Nu e usor sa fii vulnerabil
Vulnerabilitatea apare intr-o varietate de situatii: mai serioase, ca atunci cand esti prima persoana care trebuie sa ia cuvantul la o sedinta, sau mai putin rigide, ca atunci cand trebuie sa ii ceri iertare unui prieten bun pe care l-ai ranit. E nevoie de foarte mult curaj atunci cand lasi garda jos si accepti posibilitatea de a fi criticata sau refuzata. Se explica deci de ce multe dintre noi reusesc cu greu sa isi arate aceasta fata vulnerabila.
De cele mai multe ori insa, situatia se dovedeste a fi favorabila persoanei care a ales sa arate vulnerabilitate. Inspirati de conferinta TED a lui Brené Brown, „Puterea vulnerabilitatii”, Anna Bruk si alti psihologi de la Universitatea din Mannheim au incercat sa dovedeasca de ce apreciem atat de mult vulnerabilitatea la ceilalti, dar ne temem de ea cand vine vorba de noi insine. Echipa l-a numit „efectul unui dezastru frumos”.
Dezastrul frumos
Studiul a presupus implicarea participantilor in situatii ipotetice sau reale care le cereau sa exprime un anumit nivel de vulnerabilitate.
Spre exemplu, li s-a cerut sa isi imagineze un scenariu, cum ar fi sa-si marturiseasca sentimentele pentru cineva sau sa admita ca au facut o greseala, si apoi sa noteze curajul pe care astfel de situatii il implica.
De ce ai nevoie de curaj ca sa construiesti o relatie fericita
Participantii la studiu au fost pusi in aceste scenarii si de o parte si de alta a baricadei: li s-a spus sa isi ceara iertare sau sa primeasa scuze de la o persoana imaginara. In fiecare dintre aceste situatii, participantii au notat ca ceilalti au dat dovada de mai mult curaj decat ei insisi atunci cand au fost vulnerabili.
Intr-un alt exemplu, participantii au fost invitati sa participe la o preselectie. Li s-a spus ca fie vor canta in fata unui juriu, fie vor face parte din juriu pentru ceilalti participanti. Desi toti „cantaretii” erau actori si niciunul dintre participanti nu a ajuns pe scena, toti „juratii” i-au apreciat pe cei din fata lor ca avand mai mult curaj decat au avut ei insisi.
Vulnerabilitate sau duritate? Ce ne atrage cu adevarat la un barbat?
Fii la fel de bland cu tine, cum ai fi cu cel mai bun prieten
De ce am considera vulnerabilitatea ca fiind laudabila doar cand vine vorba de ceilalti? Conform studiului, acest lucru se datoreaza nivelului de distantare fata de o anumita situatie, fie ea fizica, psihologica, temporala sau ipotetica.
Descopera-te in 35 de zile. Ziua 33. Despre vulnerabilitate.
Spre exemplu, atunci cand ne imaginam pe cineva efectuand o actiune, le admiram vulnerabilitatea si curajul, pentru ca nu suntem direct implicati, ci analizam intreaga situatie obiectiv, de la distanta. Daca ni se cere noua sa efectuam aceeasi actiune, atunci ne vom concentra pe fricile personale si teama de respingere sau de esec, mai mult decat pe actiunea in sine.
Solutia? Daca ai nevoie de curaj pentru o situatie care implica sa lasi garda jos si sa iti dezvalui partea vulnerabila, inchipuie-ti ca in locul tau este cel mai bun prieten. Daca el are curajul sa fie vulnerabil, atunci si tu o poti face!
Foto: Shutterstock.com