1Cand Elena a ramas insarcinata la 32 de ani, totul parea perfect. Isi petrecuse tineretea distrandu-se, urmandu-si pasiunea si construindu-si o viata profesionala solida. Se casatorise la 30 de ani. Doi ani mai tarziu, se simtea pregatita pentru urmatorul pas. Sarcina a fost una usoara – fara greturi, fara stres, fara sa-si dea seama ce avea sa urmeze – iar fiul ei s-a nascut intr-o dupa-amiaza calda de primavara. Dar in mai putin de o saptamana a devenit brusc dureros de constienta de o noua realitate.
„Aveam acest sentiment oribil ca am facut o greseala. In loc sa ma simt fericita, ma simteam ciudat in preajma lui si totul era un efort. Iar acest sentiment nu a disparut in timp. Cand ma gandesc la perioada cand el era inca un bebelus – sotul meu muncea peste program ca sa compenseze financiar concediul meu de maternitate iar majoritatea prietenilor mei se bucurau in continuare de viata – principala mea amintire este singuratea si tristetea grea si oribila pe care o simteam,” povesteste Elena.
Cum faci fata provocarilor atunci cand esti mama tanara
„Imi amintesc ca intr-o zi l-am pus in carucior si am iesit in parc. Era o zi insorita si oamenii de pe strada ne zambeau. M-am simtit atat de rupta de tot. Nu voiam sa fiu acolo, in parc, impingand la un carut. Voiam sa fiu persoana care eram inainte, dar care stiam ca nu voi mai putea fi niciodata. M-am intors acasa si am plans,” a continuat ea.
Conform Elenei, nu era vorba de depresie postnatala, ci despre regret… pur si simplu.
Chiar si acum (intre timp a mai facut un copil) simte acelasi lucru. „Cariera mea nu si-a mai revenit dupa aceste pauze. Acum lucrez part time si nu fac ceea ce mi-as dori.” Nu e vorba de lipsa ajutorului in cresterea copiilor – asta nu ar fi reparat situatia. Pentru ea, schimbarea a fost mult mai fundamentala de atat.
„Imi iubesc copiii. Daca ar pati ceva, nu mi-as mai reveni niciodata. Mi-am construit viata in jurul lor. Dar sunt la fel de fericita si implinita ca inainte? Nu. Nu am mai putut sa ma implic in viata profesionala asa cum mi-as fi dorit. Am incercat sa jonglez cu toate, dar majoritatea timpului meu tot copiilor le este dedicat – pentru ca merita ce e mai bun din mine. Daca as putea sa o iau de la capat, as mai face copii? Nu, oricat de crud ar suna asta.”
Intr-adevar, e socant sa auzi asta. Toata lumea stie ca maternitatea nu e usoara, ca poate fi obositoare si epuizanta emotional si ca tot acest efort nu se termina niciodata. Pentru majoritatea femeilor, rasplata e mai mare decat efortul, dar nu pentru toate. Elena face parte dintr-un grup restrans, dar semnificativ, de femei care regreta decizia de a deveni mame si care recunosc ca daca ar fi stiut ceea ce stiu acum, nu ar mai fi ales sa aduca pe lume un copil (8% din femeile intervievate in cadrul unui studiu din 2016 din Germania confirma acest lucru).
Keira Knightley – „Viata de mama e grea!”
O realitate despre care nu prea vorbeste nimeni…
…doar in online, pe site-uri de discutii precum Quora sau Reddit sau pe pagini de Facebook anonime, unde femeile simt ca pot vorbi sincer. Tragicul fenomen este reflectat insa si in cinematografie. Anul trecut, filmul The Escape a spus povestea unei mame casnice (interpretata de Gemma Arterton) pentru care maternitatea era o corvoada. „Nu-mi pasa de ei. Nu-mi pasa daca termina ce au in farfurie. Nu-mi pasa daca merg sau nu la scoala. Nu-mi pasa, dar ma fortez sa-mi pese”, ii spune ea sotului ei inainte de a cumpara un bilet catre Paris si a-l lasa sa se descurce singur cu copiii. Intr-o nota ceva mai optimista, comedia BBC Motherland si serialul Netflix The Letdown se folosesc de umor pentru a arata diferenta intre idealul maternitatii si realitatea dura.
Autoarea germana Sarah Fischer este una dintre putinele femei care a recunoscut public acest lucru, in cartea The Mother-Bliss Lie, publicata in 2016. Fischer, scriitoare si fotograf premiat, avea 38 de ani cand a ramas gravida – era recent casatorita. A simtit primele accese de panica imediat ce au aparut contractiile si descrie primii ani alaturi de fetita sa ca fiind o perioda de „incontinenta, plictiseala, luare in greutate, sani lasati, depresie, lipsa iubirii, lipsa somnului, lipsa chefului de sex, lipsa implinirii, epuizare, saracie si esec profesional.”
Deloc surprinzator, cartea ei a fost primita cu multa ura.
„Multi mi-au zis ca nu sunt recunoscatoare, ca nu merit copilul… ba chiar am fost amenintata cu moartea”, spune ea. Dar nu regreta ca a pus pe hartie ce simtea. „Ignorarea problemei nu e o solutie. Am vrut sa transmit ca ai voie sa ai astfel de ganduri si ai voie sa le spui cu voce tare. Pe langa critici, am primit si mesaje de la oameni care au trecut prin ce am trecut si eu. Oamenii incep sa inteleaga ca faptul ca regreti maternitatea nu inseamna ca nu-ti iubesti copilul.”
Mai ales ca aceste sentimente nu sunt deloc noi. Prin anii patruzeci, Donald Winnicott, medic pediatru si psiho-analist britanic (cel care a inventat fraza „mama suficient de buna”), a listat 18 motive pentru care o mama isi uraste copilul: „Copilul e crud, o trateaza oribil, ca pe o servitoare, ca pe un sclav…” In ultimii ani insa, costul, durerea si sacrificiul mamelor a fost inlocuit cu o versiune idealizata a maternitatii.
In social media, unde viata este perfect filtrata, maternitatea este idealizata pana la absurd – vezi anuntul lui Beyonce ca e insarcinata cu gemeni, inconjurata de flori. Era moderna a maternitatii intensive este cumva responsabila de faptul ca multe femei sunt dezamagite cand afla pe pielea lor ce inseamna, de fapt, sa fii mama.
Maternitatea nu va fi o sursa constanta de fericire.
„Sa ai un copil este in prezent atat de mult despre auto-implinire incat nu-i de mirare ca multe femei ajung sa regrete acest pas. Presiunea pe mame de a se bucura de tot ceea ce inseamna cresterea copilului si de a face totul perfect nu a fost niciodata mai mare. Orice face o femeie, fie ca a avut succes sau nu in viata, este masurat de cat de bine o duc copiii sai. Nu e de mirare ca femeile pot ajunge sa vada maternitatea ca pe un efort supraomenesc”, explica Ema Lipoveanu, psiholog.
De asemenea, e interesant de notat ca in ultimele patru decenii, desi tot mai multe femei isi construiesc cariere, timpul petrecut cu copiii s-a dublat. Ramona, care a dat cariera in televiziune pe jobul de mama full time, spune ca presiunea ajunsese sa fie aproape de nesuportat.
„Am fost mereu o perfectionista – imi place sa dau totul, iar un job in televiziune nu prea se pupa cu grija pentru doi copii. Cand am nascut, nu doar ca mi-am dat demisia, mi-am schimbat complet viata pentru a crea mediul perfect pentru copiii mei. Ne-am mutat in afara orasului, la casa, unde aveam curte, unde nu era poluare sau pericol pe strazi. In primii ani, pana au plecat la scoala, stateam cu ei tot timpul. Trebuie sa recunosc ca acea perioada este cea mai nefericita din viata mea. Zilele imposibil de lungi, monotonia, faptul ca eram rupta de toti si de toate. Stateam acasa si ma uitam la televizor si-mi vedeam fostii colegi muncind si fiind rasplatiti pentru munca lor. Cum sa nu simti macar o urma de regret?”
Draga mama, cand simti ca nu mai poti, mai poti un pic si pentru tine
Mai multe optiuni
Psihoterapeutii spun ca primul pas, daca te lupti cu regretul, este sa nu te acuzi prea tare. Intelege ca e perfect normal sa ai sentimente contradictorii si ca sunt multe femei in toata lumea asta mare care simt ce simti si tu. Nu inseamna ca esti o mama rea sau ca nu-ti iubesti copilul. Ai mare grija la vocea din capul tau care-ti spune raspicat ca nu ar trebui sa simti asa sau ca e obligatoriu sa simti altfel. Daca incepi sa te pui la pamant, vei ajunge sa te lupti si cu rusinea si resentimentele.
Fii blanda cu emotiile pe care le simti, normalizeaza-le si apoi poti incepe sa cauti o solutie. Ai nevoie de mai mult ajutor? Ai nevoie sa te reintorci la munca sau vrei mai mult timp liber? Ai grija de tine, de nevoile tale si de sentimentele tale. Daca tu esti ok si copiii tai vor fi. Te va ajuta si sa spui ceea ce simti – fie partenerului, unei prietene bune sau unui terapeut.
Foto: Shutterstock.com
