1Stiu ca s-au stricat sarbatori, onomastici, prietenii de-o viata sau relatii trainice din cauza unor vorbe spuse in campanii electorale. Insa nu numai politica face ravagii, ci si alegerile de viata, consumul de carne sau lipsa ei, vaccinul la copii, ananasul pe pizza si asa mai departe.
Un expert FBI explica de ce increderea se construieste atat de greu si se pierde atat de usor
Unele discutii sunt triviale, pe cand altele chiar fac apel la valorile noastre, pe care, chiar si scoase din pod si curatate de naftalina, simtim nevoia sa le aparam.
De mult ori, stiu instant cum urmeaza sa decurga discutia. Mi se deruleaza in cap toata polologhia, stiu ca se va lasa cu suparari, trantit de usi sau ridicari de la masa. Popor inflacarat, n-ai ce face!
Asta e si motivul pentru care aleg sa nu particip activ la multe dintre subiectele cu potential de umflat vene pe fruntile oamenilor pe care-i iubesc. Totusi, ca sa nu fiu mereu pe silent, sau ca sa ma uit la mine cu drag in oglinda a doua zi dupa incaierarea opiniilor, am dezvoltat un set de intrebari care sa ma ajute sa decid daca si cum e cazul sa fie interventia mea intr-o conversatie deja dificila.
Am putea sa lucram impreuna la o concluzie comuna care chiar sa ne ajute de acum incolo?
- Putem discuta 3 zile si 3 nopti, insa daca nu intrezarim nici o luminita care sa ne apropie, sau vreo concluzie la care sa cadem de acord, conversatia dificila se va relua de fiecare data, in acelasi mod, ca un disc stricat. Daca in schimb dam nas in nas cu o solutie ce poate fi aplicata de acum incolo si care ne scuteste de dureri de cap, de ce sa nu ne oprim la ea, cu aceeasi incapatanare?
Diferentele noastre de opinie sunt mai importante decat relatia/sentimentele care ne leaga?
- Ce sta la baza relatiei noastre? Prietenie, dragoste, admiratie, comuniune? Nu cumva astea sunt mai importante decat dezbaterea care azi ne-a luat ostatici si nu ne lasa sa ne predam in numele legaturii care ne leaga?
Ce tipologii de oameni nu o sa aiba niciodata succes si de ce?
Daca se doveste ca nu am dreptate, am puterea de a accepta asta?
- Sa luam cazul in care ideea sustinuta cu atata patos se dovedeste a fi gresita, neadevarata sau foarte daunatoare. Poti accepta asta? Mai mult, o poti admite si prezenta alaturi de scuze si eforturi pentru a repara relatiile afectate?
Ce-mi doresc cu adevarat: sa-mi impun punctul de vedere sau chiar sa ajut pe cineva sa ajunga la o solutionare pozitiva a problemei in cauza?
- Intentia care sta la baza discursului nostru conteaza. Daca tot ce-ti doresti e ca ceilalti sa adere la opinia ta, sau ca vocea si dorintele tale sa fie auzite sus si tare, fara a tine cont de cei din jur, s-ar putea sa pierzi teren la popularitate. Insa in cazul in care punctul tau de vedere vine in ajutorul altora si asta e motorul asertivitatii tale, cu siguranta deznodamantul o sa fie unul pozitiv.
Exista un numitor comun?
- De cele mai multe ori, mai ales in familii si musai de sarbatori, se isca aceleasi discutii fara cap si fara coada. Nici nu se mai stie de unde au pornit, insa cert e ca sunt reluate mereu din punctul forte, aldente si nimic altceva decat tonul ridicat nu conteaza. Daca stii sigur ca orice ai face nu ai cum sa schimbi parerea oamenilor si ca nimic nu ajuta (dovezi, argumente, etc), ce rost are sa continui discutia? Daca in mod obiectiv cei din jur nu pot ajunge la o baza comuna, n-ai cum sa fabrici una din neant, dupa servirea supei.
Ai facut o greseala flagranta la serviciu – cum repari situatia?
Foto: Getty Images
