Metoda prin care un psiholog ii invata pe oameni sa accepte si sa treaca peste cel mai rau lucru care li s-a intamplat

1
De Teodora Tirca
22 oct. 2024

Acceptarea nu e ceva ce trebuie fortat doar de dragul de a ierta pe cineva – este un intreg proces si se deruleaza diferit la fiecare persoana in parte.

Totusi, Perpetua Neo, doctor in psihologie, a invatat ca exista un set de proceduri care ii ajuta pe clientii ei sa se elibereze de durerea unor evenimente care le-au marcat viata si in care raman adesea blocati.

„Am auzit multi oameni spunandu-mi ca au acceptat ceva ce li s-a intamplat, fie ca este vorba despre o pierdere, o copilarie traumatizanta, o schimbare semnificativa in sanatatea lor sau a unui om drag. Dar am descoperit destul de repede ca doar a spune ca ai acceptat sau ca vrei sa accepti ceva nu inseamna ca s-a si intamplat in profunzimile fiintei tale. De asemenea, doar pentru ca in sfarsit ai conectat punctele cu privire la modul in care ai ajuns aici acum, nu inseamna ca te-ai eliberat de atunci si acolo. Pentru ca acceptarea este o calatorie cu mai multe capitole si fatete. Poate fi unul dintre cele mai dureroase, dar si cele mai transformatoare lucruri pe care le vom face in viata noastra. Gandeste-te la ea ca la o metamorfoza”, explica specialistul pentru publicatia MindBodyGreen.

In continuare, Neo crede ca este foarte important, inainte sa acceptam ceva, sa lamurim ce NU este acceparea:

Acceptarea nu este cerebrala

Doar pentru ca o poti articula logic nu inseamna ca nu te afli in starea de lupta sau fugi. Uneori, ni se pare ca atunci cand articulam un lucru avem control asupra lui, dar asta nu inseamna ca suntem bine, pentru ca emotiile raman in corpul nostru.

In acelasi mod, doar pentru ca reciti o mantra de genul „Nu mi-e frica, am incredere in mine” nu inseamna ca nu mai simti cum ti se inmoaie genunchii si cum iti transpira palmele. Chiar daca ai momente in care te simti bine, nu inseamna ca momentele mai putin bune nu vor reaparea.

Acceptarea nu inseamna sa te complaci

Acceptarea nu inseamna sa renunti, sa te ausabotezi sau sa te autodistrugi. Nu iti ofera o scuza sa te ranesti implicandu-te in situatii periculoase pe care le vei regreta. Acceptarea inseamna: „Sunt aici acum, chiar daca este greu, si ma angajez sa ies din asta in ritmul meu.” Pentru ca nu ai devenit persoana care esti azi peste noapte.

Acceptarea nu este liniara

Vei oscila intre anumite stari; exista diferite usi pe care le vei inchide si redeschide pentru a accepta ce s-a intamplat. Uneori nu vei putea accepta experientele foarte umane pe care le traiesti. Uneori iti va fi mila de tine. Iar in alte momente te vei simti puternica si aproape euforica.

Acceptarea nu poate fi fortata

Acceptarea nu este ceva ce te poti forta, nu poti sa apesi un buton, pentru ca nu esti un robot. In plus, gandeste-te la motivatiile tale pentru acceptare — nu este vorba despre a deveni mai buna, a fi recunoscatoare ca nu s-a intamplat mai rau sau a ierta pe cineva. Nu trebuie sa faci nimic din toate astea. Este vorba doar despre a te ajuta pe tine sa te vindeci si sa poti sa-ti traiesti viata.

Elementele adevaratei acceptari, potrivit terapeutului

Acceptarea este un proces dezordonat. Dincolo de haos si durere se afla culoarea si libertatea. Nu trebuie sa treci printr-o anumita etapa sau un anumit tip de acceptare doar pentru ca altcineva a facut-o. Cu alte cuvinte, te vindeci in ritmul tau.

Nu e vina ta. In special atunci cand ni se intampla lucruri in copilarie, avem tendinta sa ne invinovatim pe noi insine ca o modalitate de a exercita control asupra creierului nostru. Dar sa te invinovatesti nu te va ajuta cu nimic pe termen lung.

Unii oameni au facut lucruri care au contribuit la aceasta situatie. E ok sa fii suparata.

Viitorul perfect pe care ti l-ai imaginat si pe care poate il vezi la altii s-ar putea sa nu ti se intample niciodata. De exemplu, acea persoana toxica s-ar putea sa nu te iubeasca niciodata. Sau daca este vorba despre o boala sau o pierdere, viata ta se va schimba pentru totdeauna.

Te simti ca intr-un provizorat in care lumile vechi au murit, iar cele noi nu s-au nascut inca. Si nu esti sigura cand sau daca cele noi se vor materializa vreodata.

Te-ai schimbat si vezi lumea intr-un mod diferit. Desi o criza ne face sa vedem in mod constient lumea ca pe un loc periculos si sa ne pierdem optimismul, trebuie sa-ti reamintesti constant ca poti experimenta lumea si intr-un mod frumos, pe care tu il alegi.

Ai sentimente intense si dureroase, iar uneori asta se rasfrange asupra corpului tau, dar si asupra relatiilor cu cei din jur.

Nu, nu e corect ce ti s-a intamplat, dar viata nu e corecta si uneori lucrurile nu pot fi indreptate.

O sa fii bine chiar daca nu ai ajuns inca la acceptare deplina sau nu o simti in fiecare zi.

Cum sa te ajuti sa accepti si sa treci peste, conform doctorului in psihologie Perpetua Neo

Asteapta-te la schimbari fizice

Asa cum a spus psihologul holistic Nicole LePera, „Sistemul tau nervos revine intr-o stare parasimpatica dupa ani in care a fost in starea de lupta sau fugi. Asteapta-te sa dormi mult. Mananca ori de cate ori ti-e foame. Renunta la ceea ce ar trebui sa faci si lasa-ti corpul sa se vindece singur.” Unii oameni casca mai mult, ofteaza sau au episoade de diaree/voma. Toate acestea pot fi semne ca energia se misca in corpul tau si ca acesta incearca sa proceseze emotiile stocate de-a lungul anilor.

Asculta-ti emotiile

Veti simti tot felul de emotii – bune, rele si neutre, si vei fi tentata sa le judeci pe unele sau pe toate. Dar emotiile sunt doar informatii care ne spun de ce avem nevoie mai mult sau mai putin in viata noastra. Iar primul pas pentru a lucra cu emotiile noastre este sa le recunoastem prezenta, ca aliati care ne ajuta sa fim mai intelepti.

Esti anxioasa? Poate ai nevoie de un plan concret pentru a putea face fata incertitudinii. Esti deprimata? Poate corpul tau iti spune sa te odihnesti pentru a-ti conserva energia. Suparata? Poate ca ti s-a intamplat o nedreptate de care te poti proteja pe viitor, incearca sa-ti dai seama cum poti face asta.

Si pe masura ce simti aceste emotii, da-le un nume fara a le judeca, apoi inspira adanc si expira de trei ori pentru a-ti reseta creierul, astfel incat cortexul prefrontal mai intelept sa revina in control.

Foloseste-te de cei 3 P

Daca aceste emotii se simt mult prea coplesitoare, psihologul Martin Seligman propune sa le evaluezi prin cei trei P:

Este starea aceasta ceva permanent? (Si cum o pot face temporara?)

Este ceva personal? (Cum pot privi lucrurile obiectiv in aceasta situatie?)

Este acest lucru pervaziv, omniprezent? (Pot sa pastrez starea asta in legatura cu un singur domeniu al vietii mele fiind constienta ca in celelalte domenii lucrurile stau mai bine si am parte de fericire?)

Implica-te in recuperarea activa

Daca esti o persoana perfectionista, probabil ca modul tau de a gestiona trauma este sa tragi tare de tine, sa faci cat mai multe lucruri, sa alergi la un maraton etc. Terapeutul iti propune mai degraba sa ai grija de tine activ, ceea ce presupune activitati usoare si blande, precum o plimbare, o baie lunga, meditatie, pictura, dans. Invata sa te descoperi prin rabdare si lentoare.

Creeaza-ti propria poveste

Ceea ce ti s-a intamplat nu mai poate fi schimbat, dar asta nu inseamna ca nu poti crea oricand o noua poveste pentru tine de aici incolo. Asadar, terapeutul iti propune sa-ti imaginezi ca au trecut sase luni, iar tu ai atins X% acceptare (procentul ar putea fi intre 60 si 100). Care ar fi povestea ta acum, daca cineva ar intreba?

Intoarce-te la copilul interior

Atunci cand iti dai seama ca oricat ai incerca nu poti fi blanda cu tine, uita-te la o fotografie cu tine din trecut, cand erai doar un copil. Intoarce-te la acel copil si priveste-l cu adevarat. El merita toata bunatatea, protectia si sustinerea pe care le poti oferi.

Foto: Instagram/Whitney Fransway