1La nivel international, se vorbeste deja de o epidemie de anxietate in randul copiilor. 1 din 3 copii au episoade serioase de anxietate pana a ajunge la 18 ani.
Parintii incearca din rasputeri sa inteleaga si sa acomodeze aceasta frica a fricilor prin tot felul de metode, in functie de natura ei. De exemplu in cazul anxietatii sociale, intalnirile de joaca cu altii copii sunt evitate; cea declansata de separare mareste timpul petrecut cu cel mic si chiar varsta pana la care acesta doarme cu parintii.
Insa protejarea excesiva si inlaturarea oricaror factori perturbatori nu este o solutie optima pe termen lung. In loc de a-i construi ziduri, trebuie sa-l inveti sa-si croiasca drumuri, sa foloseasca parghii si sa se aventureze pe poteci, pentru inceput.
Protejarea excesiva a copiilor nu ii ajuta!
Cand copiii ajung la varsta adolescentei, vorbim deja de autostrazi cu benzi separate de viteza mare, spre groaza parintilor. De parca perioada in sine nu aducea destule schimbari la care toata familia trebuie sa se adapteze, anxietatea a devenit o problema alarmanta. In medie, nivelul de anxietate cu care se confrunta adolescentii de azi este egal cu cel inregistrat la pacientii din institutille de boli mintale in anii ‘50.
Cum recunosti semnele anxietatii la copilul tau?
Anxietatea este o emotie ce nu discrimineaza in functie de varsta. Nu este straina nici de parinti.
Daca la un copil mic se manifesta printr-o frica de intuneric sau de fulgerele de afara, la un tanar de 18 ani are de a face cu examenul de bac sau de o invitatie la cafea, iar la un adult de 40 de ani poate tine de urmatoarea prezentare de la birou sau de castigurile sale.
Un parinte bun nu se masoara dupa carul cu grji pe care-l poarta dupa el cand vine vorba de copiii lui. Cu toate acestea, e cazul sa fii un fin observator la micile sau marile schimbari ale copilului tau si sa stii cum recunosti manifestarile de anxietate care pot prevesti o problema mai serioasa pe viitor.
Iata la ce comportamente ale copilului ar trebui sa fii atenta:
- Grijile constante
- Dorinta de perfectiune
- Izolarea de prieteni
- Frica de a face o greseala, de a lua o nota proasta
- Teama de a vorbi in public, in fata clasei, de a-si spune parerile
- Cosmaruri repetate
- Manifestari fizice inainte de un eveniment sau activitate importanta pentru ei: agitatie, palpitatii, dureri de burtica, transpiratie, tremurat.
Copilul tau e suspectat de bullying. Ce faci in acest caz?
Care sunt motivele ce declanseaza anxietatea la tineri?
Oricat de deschisi si moderni suntem, diferenta intre greneratii isi spune cuvantul. Viata de licean pe care o traiesc elevii de azi e total diferita de ce stiam noi. Si mult mai grea.
Cei care nu par convinsi de asta sunt invitati sa-si aduca aminte de cea mai urata zi din tineretea lor. Cu totii avem una. Acum, inchipuiti-va ca momentul acela ingrozitor e vazut live de tot liceul, pentru ca un coleg a urcat un filmulet pe Facebook. Filmulet care ramane acolo pentru totdeauna.
Social Media
Cu atatia ochi atintiti asupra lor zilnic, nici nu e de mirare ca tinerii de azi au tot felul de temeri. Este un cerc vicios la care sunt expusi zilnic. Cine ii urmareste, cine ii apreciaza, cine a dat un click pe profilul lor. Jocurile de popularitate sunt la un nivel dureros de inalt.
Fiecare pas gresit este documentat cu rigurozitatea cu care parintii se chinuiau pe vremuri la caligrafie. Asadar, social media este unul din principalele motive ale anxietatii la copii.
Niste limite de bun simt in ceea ce priveste grijile tale de parinte legate de social media sunt totusi ok. Mai ales avand in vedere ca tinerii de azi dezvolta anxietate legata de cat de copt este avocado-ul cumparat sau de ce nu raspunde cineva imediat dupa ce un mesaj a fost citit.
Ecranele pun in pericol sanatatea mintala a copiilor
Mediul toxic
Fie ca e vorba de familie, scoala sau de anturaj, creierul copiilor raspunde la stimuli ce vin din exterior si se formeaza ca urmare a conditiilor la care a fost expus. Daca conditiile de stres nu sunt remediate, explicate sau prevazute de parinte, partea creierul responsabila cu raspunsul la situatii stresante – amigdala – devine tot mai dezvoltata si mai usor stimulabila.
Pe masura ce ea e tot mai hiperactiva, functiile ce tin de memorie si luarea decizilor pot ramane subdezvoltate. Cand asta se intampla, este foarte probabil ca micutul in cauza sa devina un adult ce sufera de stres cronic.
Genetica
Sensibilitatea emotionala se mosteneste. In majoritatea familior in care exista un copil anxios, exista si un parinte care face casa buna cu anxietatea. Asta nu inseamna ca trebuie sa existe aceleasi frici, ci doar o predispozitie la sensibilitate.
Ce poti face azi pentru linistea de maine?
Controlarea emotiilor
Verbalizarea temerilor si a starilor care fac ca inima sa bata mai tare si reasigurarea copiilor trebuie sa ia o forma personalizata pentru fiecare familie in parte. Astfel de provocari afecteaza echilibrul intregii familii destul de mult, insa trebuie sa gasim solutiile care-i fac pe toti partasi la rezolvarea problemelor.
Setarea asteptarilor realiste
Explicatiile detaliate si setarea unor asteptari realiste ajuta. De exemplu, copiii mici au tot felul de frici trecatoare despre orice activitate sau interactiune noua.
Chiar si un simplu tuns poate fii o experienta dramatica. Insa, daca explici ce se va intampla, si mai bine de atat, il lasi sa vada mai intai cum se desfasoara o astfel de activitate si ce presupune, o sa fie mult mai receptiv. Si nici nu o sa trebuiasca sa-ti schimbi hair stylistul o data la 2 luni, de rusine.
Libertatea de a face greseli
Cea mai importanta lectie tine de acceptarea de sine si libertatea de a face greseli. Toleranta fata de esec, normalizarea acestuia si atitudinea noastra contribuie enorm la echilibrul emotional pe care incercam din rasputeri sa-l mentinem pentru copiii nostri.
La nevoie, apeleaza cu incredere la specialisti si ai grija la ce metode raspunde mai bine copilul tau. Unicitatea, chiar si cea emotionala, trebuie respectata.
Foto: Shutterstock.com
