1Daca tu nu, atunci poate restul femeilor care citesc acum articolul (nu vreau sa cred ca sunt singura ciudata de pe lumea asta cand vine vorba despre atasamente si relatii cu barbati). Avand aceasta problema cam de cand am realizat ca imi plac barbatii, am inceput sa ma intreb daca problema nu e cumva la mine. Si ce credeti? Chiar era. Cumva. Va explic imediat.
La baza lucrurile nu sunt atat de complicate: Relatia cu partenerul de viata este puternic influentata de relatia pe care ai avut-o cu tatal tau in copilarie. Acum vine partea complicata: In subconstientul nostru de copil, am vazut in tata acea „prima dragoste”, iar pe el ca un model pentru viitor. Problema este ca daca in copilarie lucrurile nu au fost tocmai roz intre tine si acesta, viitorul tau iubit va avea de suferit putin. Putin mai mult. Dar nu vreau sa va sperii, asa ca hai sa vedem in primul rand despre ce este vorba, iar in al doilea rand, cum putem depasi barierele psihologice si emotionale formate in urma cu multi ani.
Frica de abandon
Prima si cea mai intalnita problema este cea legata de teama pierderii unei persoane. Daca ati intalnit in viata voastra persoane care sunt cumva dependente de partenerul lor, nu le judecati. Fiecare dintre noi are piticii ei pe creier. Piticul fricos vine din absenta tatalui in copilarie. Si ma ofer ca exemplu: Toata copilaria mea tata a fost mai mult absent decat prezent, iar atunci cand era prezent… e alta poveste. Ideea este ca atentia pe care el nu mi-a oferit-o in urma cu cativa ani m-a influentat foarte mult in relatiile urmatoare pe care le-am avut. Am trait multe momente in care ma rugam ca iubitul meu sa nu ma paraseasca. Nu e funny, dar hai sa nu ne sensibilizam acum pentru ca o problema constientizata este pe jumatate rezolvata.
Citeste continuarea pe Kudika.ro
Foto: Unsplash.com
