1Poate parea ca unii oameni refuza vehement sa se maturizeze. Nu se descurca deloc in anumite situatii, nu isi pot asuma angajamente si nu sunt persoane de incredere. In realitate, acest lucru poate reprezenta o tulburare emotionala cunoscuta sub denumirea de “sindromul Peter Pan”. Iata ce presupune acesta!
Simptomele sindromului Peter Pan
Simptomele variaza de la individ la individ, insa acestea sunt cel mai des intalnite:
Teama de a-si asuma un angajament
Persoanele care sufera de acest sindrom se pot teme sa isi asume un angajament real fata de partenerul de viata: pot fi interesati de aventuri si de relatii ocazionale, insa niciodata de ceva mai mult. Daca lucrurile vor deveni mai serioase, aceste persoane vor pleca, pur si simplu, din acea relatie.
Incapacitatea de a-si recunoaste greselile
Desigur, oamenii se tem sa arate ca au gresit, mai ales atunci cand consecintele pot fi serioase. Cu toate acestea, cei care nu au deloc capacitatea de a-si recunoaste greselile, ba chiar prefera sa ii invinuiasca pe cei din jurul lor, sunt susceptibili de sindromul Peter Pan.
Nu este o persoana de incredere
In acelasi sens, persoanele care sufera de sindromul Peter Pan nu prezinta incredere: nu fac niciodata ceea ce au spus ca vor face si nu se pot tine de promisiuni, nici pe plan profesional, nici pe plan personal.
7 motive reale pentru care o femeie refuza o a doua intalnire
Lipsa interesului profesional
In general, oamenii care sufera de acest sindrom nu prezinta niciun interes profesional si nicio aspiratie in ceea ce priveste cariera. Nu doresc sa isi gaseasca un loc de munca si nu pot sa isi intretina familia.
Consumul de alcool
Persoanele care sufera de acest sindrom isi doresc sa evadeze din viata de zi cu zi intr-un mod cat mai facil cu putinta. Se vor refugia adesea in alcool pentru o scapare rapida si, bineinteles, nu vor recunoaste niciodata ca au o problema in acest sens.
Cauzele sindromului Peter Pan
Exista cateva teorii care incearca sa explice care ar putea fi cauzele acestui sindrom. In general, acestea se raporteaza la copilarie sau la adolescenta individului:
Absenta exemplelor pozitive
Absenta unor exemple pozitive in copilarie isi poate pune amprenta asupra dezvoltarii copilului. Copiii au nevoie de stabilitate, echilibru si de doi parinti fericiti. In realitate, viata de zi cu zi este una complicata, iar copiii cresc destul de des in absenta parintilor.
Acelasi lucru se poate spune si despre mass-media care tinde sa intruchipeze mult prea putine aspecte pozitive si care sa iti poata influenta, cu adevarat, parcursul in viata.
Copilaria abuziva
Copiii care au fost abuzati de parinti sau care au trait intr-un mediu extrem de strict si rigid pot simti nevoia unei “inocente” recuperate mult prea tarziu. Odata ce se afla departe de parinti, simt ca pot trai dupa propriile reguli si ca nimeni si nimic nu mai conteaza.
Copilaria mult prea rasfatata
La polul opus, exista parinti care isi rasfata copiii in mod excesiv si care nu pot spune niciodata “nu”. Acesti copii se transforma in adulti care nu se pot adapta apoi la noua realitate: nu pot ava un loc de munca si nu se pot supune normelor sociale. Nu se descurca de unii singuri si asteapta mereu ajutor de la cei din jur.
Sistemul educational
Cele mai multe scoli nu ii invata pe copii cum sa devina adulti. Acestia se lovesc de situatii in care nu stiu cum sa actioneze: nu se descurca sa plateasca o factura sau sa isi faca o programare la medic.
5 semne triste ca relatia ta s-a incheiat si nu exista cale de impacare
Nostalgia exagerata
Este normal ca adultii sa fie nostalgici dupa copilarie, dupa acea vreme lipsita de griji si de probleme. Cu toate acestea, atunci cand o persoana priveste mult prea mult in trecut, risca sa se abata de la prezent si de la lucrurile pe care trebuie sa se concentreze cu adevarat.
Foto: depositphotos.com
