1Acesta e doar unul dintre motivele pentru care noi, adultii de azi, suntem atat de incrancenati cand vine vorba de efectul direct al actiunilor noastre. Il vrem acum, in forma materiala, masurabila si de durata. Daca se poate, rezultatul catre care tindem trebuie sa fie si mai trainic, si mai frumos decat orice plasmuire a mintii noastre.
In loc de indrumar al visurilor, permiteti-mi un tutorial care deschide calea spre transformarea dorintelor in realitate printr-o singura intrebare: “ce-ar fi daca?”. Pana sa ajungem sa ne simtim destul de confortabili cu aceasta fereastra deschisa spre nou, se cuvine sa o luam incet si sa ne familiarizam tiptil mintea cu procesul de a pune intrebari.
Arta uitata a intrebarilor
In jurul varstei de 4-5 ani, copiii ating apogeul intrebarilor pe minut.
Apoi, pe masura ce trec prin anii de scoala, acest ritm intens de interogari scade treptat, de vreme ce acolo raspunsurile sunt mai valoroase decat intrebarile.
Pana ajungem sa fim incadrati in munca, deja mintea noastra a si uitat ca mai trebuie sa se intrebe de ce facem lucrurile in felul in care le facem. Intrebarile sunt percepute ca semn de ignoranta si, in orice caz, de deranj. Nimeni nu vrea asta.
Intrebari incuietoare… de potential
Pe langa faptul ca nu mai suntem obisnuiti sa punem intrebari care sa ne duca spre mai multe solutii, atunci cand facem un efort de a stoarce idei ne blocam singuri prin repetarea unor fraze de genul:
- De ce?
- De ce mi se intampla numai mie?
- Cu ce am gresit?
- Ce nu am facut bine?
- De ce ma gasesc mereu in aceeasi situatie?
- De ce nu pot?
La o prima vedere de amator, am spune ca toate intrebarile de mai sus sunt deschise si nu cer un raspuns care inchide conversatia – de genul da/nu. Insa ele ne incuie orice posibilitate productiva si dau o singura comanda creierului nostru: gaseste toate motivele pentru care nu sunt indeajuns de bun! Si ca prin magie, mintea o sa caute neincetat si o sa adune o gramajoara impresionanta de momente in care nu ai fost cea mai buna versiune a ta, in care nu ti-au iesit planurile, precum si toate motivele pentru care s-a intamplat asta.
Subconstientul nostru, cel responsabil de 97% din modul in care operam, este un executant fantastic. Nu e subtil, nu pricepe nuante si nu pune la indoiala nimic. El duce mai departe ordinul, ca un soldat exceptional. Treaba ta este de a-i livra ordine si directive pozitive. Grija mare la alegerea cuvintelor! Daca-i transmiti ca ceva este imposibil, atunci el va face tot ce-i sta in putinta sa-ti demonstreze ca ai dreptate.
10 lucruri importante pe care le-ai uitat si pe care ar fi bine sa ti le reamintesti in 2020
Puterea din spatele intrebarii “Ce-ar fi daca?”
Descatuseaza-ti potentialul si imaginatia printr-o schimbare de abordare. Incearca, chiar si fortat la inceput, sa te intrebi “ce-ar fi daca?”. Pune soldatul neobosit al subconstientului la treaba, de data asta in favoarea ta!
Porneste drumul catre dorintele tale cu dreptul si imagineaza-ti cum ar fi daca azi ai ajunge acolo unde iti doresti. Cum te-ai simti? Cum esti imbracata? Cum te porti cu cei din jur? Ce ai face daca ai avea azi siguranta pe care o cauti? Ce oportunitati nu ai lasa sa treaca pe langa tine?
Daca nu faci ce trebuie acum, uite ce o sa ajungi sa regreti la 40 de ani
Stiu ca pare ireal si ca doar pentru ca daca te gandesti asa la lume, nu inseamna ca ea o sa fie automat mai buna sau ca, de maine, ciocolata nu o sa mai aiba calorii. Totusi, daca iti lasi mintea sa zburde catre idei noi, fara limitari impuse de trecut, de ce este sau nu posibil acum sau de realizarile altora, iti acorzi macar o sansa catre un alt deznodamant. Ce-ar fi daca ai incepe acum?
Foto: Getty Images.
