1Cei mai buni oameni pe care-i cunosc n-au avut parte de ce-i mai bun. Acesti oameni care si-au deschis sufletul catre lume razand, scotand la lumina ce au mai pur si pretios, au incasat cele mai grele lovituri. S-au ridicat si au cazut din nou, de parca viata le-ar fi dusmanit acea aura distincta si sfidatoare a bunatatii neconditionate.
Si bunatatea poate fi incapatanata
Si totusi, incercarile nedrepte nu i-au convins sa se schimbe. Ei nu au lovit inapoi cu aceeasi forta, nici macar nu si-au strigat durerea. Le-au dat timp ranilor sa se vindece, au contemplat lumea cu speranta si au visat la momentul acela cand zambetul lor va redeveni intreg.
Oamenii buni pe care-i cunosc zambesc cel mai mult. Sincer, dezarmant, asa cum o fac copiii. Si nimeni nu le stie durerea, nimeni nu banuieste macar intunericul in care s-au scaldat, nedreptatea pe care au privit-o in fata, scarsnind din dinti neputinciosi. Ba chiar exista persoane care ii invidiaza. „As vrea sa am si eu buna ta dispozitie”, le spun altii, nestiind ca lozul castigator e chiar in mainile lor incapabile de a-l fructifica.
Tu ce putere le atribui ranilor tale?
Si eu am vorbit asa, dintr-un loc comod, dorindu-mi mai mult chiar in timp ce aveam infinit mai mult decat alti oameni. Fiind trista fara motiv, invidiind fericirea celor care nu aveau nevoie de motive pentru a fi fericiti. Pe masura ce m-am maturizat, am inceput sa vad frumusetea infinita din spatele cicatricilor purtate cu gratie. Ranile pe jumatate vindecate, strigatele innabusite, chemarile fara raspuns, toate raman imprimate pe sufletul nostru – important e ce fel de putere le atribuim. Le vom lasa sa ne sparga zambetul in mii de bucatele sau le vom permite sa fie motivatia puternica din spatele zambetului de neinvins?
Putini oameni sunt cu adevarat nobili pe acest pamant, dar ma simt norocoasa sa cunosc cativa. Mai mult decat norocoasa, ma simt salvata. In timp ce mi-e tot mai greu sa cred in umanitate si in bunatate neconditionata, ei imi intind o mana calda, care ma ajuta sa ma reechilibrez, sa inspir adanc si sa-mi continui lupta. Si daca iti imaginai, la fel ca mine, ca cicatricile tale sunt urate, ca trebuie sa le ingropi si sa le ascunzi adanc in subconstient, poate ca solutia e sa faci contrariul. Sa le porti cu mandrie, sa le sarbatoresti.
Cicatricile tale sunt frumoase pentru ca…
Spun o poveste unica, numai a ta
Nu ai mai fi tu fara acele momente de cumpana care, desi chinuitoare, te-au condus catre drumul pe care esti astazi. Poate ca ar fi fost mai bine sa nu stii ce inseamna suferinta, dar tine minte ca aceasta dorinta presupune sa-i intorci spatele fiintei care esti acum, care a parcurs alaturi de tine drumul anevoios pana in momentul prezent. Ai putea sa-i faci asta?
Sunt o dovada de curaj
Cel mai frumos lucru pe care l-am citit in paginile sciitorului american Henry Miller a picat la tanc, intr-o zi in care eram hotarata sa renunt pentru totdeauna la iubire. „Daca poti sa te indragostesti din nou si din nou, daca poti sa ierti si sa uiti, daca poti sa traiesti fara sa devii acru si veninos, lupta cu viata e pe jumatate castigata”, spunea el. Iti trebuie mult curaj sa-ti cosi ranile si sa o iei de la capat, iar asta te face frumoasa si interesanta.
Pot fi motivatia puternica de a te ridica
Furia poate fi constructiva. In momentele in care totul pare pierdut, furia si revolta sunt farama de energie care iti poate salva viata. Nimeni nu te va declara invinsa pana ce nu faci tu insati asta. Aceasta este puterea de care viata nu te poate deposeda. Asa ca nu-ti privi cicatricile ca pe niste semne ale nefericirii, ci ca pe marturii ale refuzului de a te lasa invinsa. Si ridica-te din nou, mai puternica, mai frumoasa ca oricand.
Foto: Shutterstock.com
