Mi-au dat de gandit in ultima perioada mai multe discutii cu cateva femei care mi-au trecut pragul. Femei aflate in situatii… complicate: relatii nu tocmai asumate (un fel de suntem impreuna, dar nu chiar, sau suntem impreuna, dar nu vrem nimic serios inca) sau femei care isi doresc relatii dar nu prea reusesc sa le inceapa, primele intalniri dovedindu-se un obstacol greu de trecut.
De ce se afla ele in astfel de relatii? Simplificand putin situatiile, pentru ca niciun partener nu e suficient de bun. Si se contureaza, in general, doua profile in alegerile lor, doua prototipuri de barbati care arata cam asa (desigur, orice prototip este o generalizare care nu se potriveste exact, exact niciunui caz particular).
Unul, barbatul puternic si dur, pe care te poti baza…
… cel cu care nu ai avea emotii daca te-ai rataci intr-o padure. Stii clar ca te poate proteja si scoate din padurea aia neatinsa nici macar de un tantar. Insa acest barbat e de regula opac emotional, nu spune multe despre ce simte, iar atunci cand are probleme, se retrage intr-o pestera, ca un adevarat „caveman”, lasandu-si partenera sa se descurce cu tot ce e in afara pesterii.
Nici cand are partenera probleme emotionale nu prea stie ce sa faca cu ele. Daca problema este una ce poate fi reparata, rezolvata, se descurca, insa cu emotiile… brrrr, ce naiba sa facem cu ele?! Si atunci se preface ca nimic nu s-a intamplat (pe o logica de genul, daca nu avem solutie, ce rost are sa ne batem capul cu problema) sau propune o partida de sex: panaceu universal pentru orice problema. Varianta in care partenera se simte neinteleasa, emotiile sale sunt respinse si, deci, ”nu ii pasa de mine, se gandeste doar la el”.
Celalalt, barbatul sensibil si vulnerabil, care isi exprima emotiile si nesigurantele
Cel care da glas temerilor si ingrijorarilor sale, care se lasa vazut cu tot zbuciumul sau. Un adevarat drog pentru femeile „salvator”, care adora sa fie nevoie de ele, sa ajute si sa ii aline nesigurantele si nelinistile.
Doar ca acest tip de barbat nu prea inspira masculinitatea aceea feroce si siguranta ca, daca te intalnesti cu ursul in padure, se descurca. Acest partener are adesea problemele sale (uneori foarte des) si este inaccesibil pentru partenera sa, atat pentru probleme practice, cat si emotionale. Iar multe partenere ajung sa vada vulnerabilitatea atractiva de la inceput ca pe o slabiciune enervanta, isi pierd respectul pentru partener si uneori devin un abuzator emotional, repetandu-i la nesfarsit mesajul „nu esti destul de bun, nu ma pot baza pe tine”.
Si ce-si doresc totusi femeile?
Un mix al acestor 2 prototipuri de partener. Un partener suficient de dur ca sa te poti baza pe el pentru probleme practice, dar suficient de vulnerabil sa te lase sa il ajuti cu emotiile sale. Feroce cand ne intanim cu ursul in padure, dar bland cu un pisoi ratacit si ajuns la usa noastra. Dur, sexy si inabordabil in public, dar vulnerabil, deschis si atent la cea mai mica nevoie atunci cand suntem intre patru ochi.
Un partener care sa stie momentele in care sa isi prinda partenera strans de umeri si sa o priveasca dominator in ochi si sa ii spuna hotarat „facem asa” si momentele in care sa o priveasca bland si intrebator, asteptand decizia ei – „facem cum vrei tu”.
Greu, pentru ca adesea nici ea nu stie cand i-ar placea o abordare si cand alta.
Aceaste discutii din cabinet imi aduc aminte intodeuna de documentarele lui Sir David Attenborough si de modul in care multe specii de animale isi aleg partenerul. Masculii cauta, in general, sa se imperecheze cu cat mai multe femele, pentru a-si raspandi genele si a se asigura ca ele se vor transmite mai departe. Femelele isi aleg partenerul cel mai bun, dupa o indelunga analiza a penelor/coarnelor/cuiburilor sau altor constructii (depinde de specie).
In lumea oamenilor, se pare ca este o competitie si mai dificila, caci femeile par a avea un „portret robot” al partenerului ideal si ei se lupta nu cu alti competitori reali, ci cu o imagine abstracta, care le este adesea ascunsa. Si ne mai intrebam de ce sunt complicate relatiile?
Asadar, ce ne facem daca suntem intr-o astfel de situatie?
Mai intai ne asumam responsabilitatea si incercam sa facem ordine in gandurile noastre. E usor sa dam vina pe parteneri, dar oare noi stim ce ne dorim? Ne clarificam, luandu-ne un pic de timp pentru a ne gandi sau chiar programandu-ne la cateva sedinte de consiliere: ce imi doresc si cum transmit asta? Si cum reactionez atunci cand nu primesc ceea ce doresc? Ce pot tolera si ce nu pot tolera (caci o varianta ideala de partener, doar cu plusuri si fara minusuri, cred ca e clar ca nu prea avem cum sa gasim).
Daca te afli intr-o astfel de situatie si nu stii exact ce iti doresti si e dificil pentru tine sa mentii sau sa incepi o relatie, iti poate prinde bine evenimentul ”Keeping the Love you Find”, care abordeaza toate aceste situatii si multe altele si despre care poti afla mai multe aici: https://holoproject.ro/keeping-the-love-you-find/
Foto: