1Marian Salzman este considerata una dintre cele mai importante voci in stabilirea trendurilor globale si se numara printre cei mai premiati directori de relatii publice din lume. De-a lungul carierei sale, a fost martora revolutiei tehnologiei si a schimbarilor sociale. In urma cu aproape trei decenii, a cofondat prima companie online de cercetare a pietei. Iar in 2019 a identificat haosul ca fiind noul normal.
Asa ca nu ne ramane decat sa o urmarim pe Marian Salzman si sa aflam care vor fi tendintele care vor contribui la conturarea urmatoarei „normalitati” care se va instala pe masura ce inaintam spre viitorul nostru post-pandemie:
1. Focalizati (si distantati)
Pandemia de coronavirus ne-a oferit ocazia de a incetini, de a reflecta, de a evalua cat de multumiti suntem de prezent si de a regandi posibilitatile viitoare, determinandu-ne sa ne uitam mai indeaproape la aspectele esentiale ale vietilor noastre si sa ne indepartam in acelasi timp pentru a capta o imagine de ansamblu. Cati dintre noi pot afirma ca au fost cu adevarat multumiti de modul in care au trait in 2019?
Ce urmeaza: tendinta localismului a sustinut dintotdeauna afacerile independente si la nivelul comunitatii. Acest lucru va continua, dar ne putem astepta la mai multe demersuri comunitare pe masura ce oamenii si companiile isi aduna fortele pentru a se ajuta reciproc in aceasta criza financiara. De asemenea, vom vedea multi oameni care fac echipa impreuna pentru a indeplini necesitatile esentiale.
Previziuni pentru viitor: in 2020, parintii inventivi (si cu resurse) din SUA creeaza capsulele de invatare, prin care angajeaza un cadru didactic care sa predea unui grup mic de copii ca alternativa la scoala la distanta. Cred ca acesta este doar inceputul unei noi abordari a educatiei in care parintii care au mijloacele in acest sens vor respinge educatia traditionala in favoarea unor strategii mai personalizate.
Marian Salzman: Vom vedea mai multe companii care ofera pachete modulare, oferind experiente de invatare atat virtuale cat si pentru acasa.
2. Distorsionarea timpului si a spatiului
Ne place sa ne imaginam ca exista o ordine cand vine vorba de timp, care este la fel de precisa precum ticaitul unui ceas, in care o secunda curge in urmatorul minut, urmatoarea ora, urmatoarea zi/saptamana/luna/an/era. Cu toate acestea, nu exista doua perceptii la fel ale oamenilor despre timp. Einstein numea distinctia dintre trecut, prezent si viitor o „iluzie care se incapataneaza sa fie persistenta”. Unul dintre impacturile previzionate ale erei COVID-19 si ale repornirii pe care aceasta a declansat-o este o regandire a timpului si linearitatii.
De ce ne agatam cu dintii de astfel de parametri rigizi intr-un moment in care agilitatea pare sa fie un atu esential? Pe masura ce munca si viata converg si mai mult pentru cei care lucreaza de acasa, de ce aderam la segmentari ale timpului care prioritizeaza nevoile clientilor si ale angajatorilor deasupra oricarui alt aspect?
De ce atat de multe sisteme educationale continua sa aiba vacante de vara extinse cand stim ca acestea creeaza un dezavantaj si mai mare pentru anumiti elevi? Si daca tot vorbim despre asta, de ce liceele incep mai devreme dimineata decat ora pe care anumiti experti o considera optima pentru sanatatea si dezvoltarea unui adolescent
Si de ce se asteapta ca elevii sa avanseze in acelasi ritm in ceea ce priveste lectiile, materiile si clasele, cand dovezile vin in sprijinul unei abordari individualizate a invatarii? De ce colectam timpul nostru liber in ultimii ani de viata in loc sa beneficiem de pauze extinse cat timp suntem in floarea varstei?
Citeste continuarea pe Life.ro.
Foto: Unsplash.com.
