„Gasesc foarte multa frumusete in imperfectiune, asta ne face umani” – Partea 1

1
De Laura Lezis
20 aug. 2018

Greu ar fi crezut cineva ca Vladimir Draghia va renunta la burlacie. Chiar el spune ca intotdeauna a evitat promisiunile pe termen lung. Insa de curand a facut-o: s-a casatorit, dupa o relatie de patru ani, cu Alice, mama fiicei lor, Zora.

A revenit din Republica Dominicana si se pregateste pentru un nou proiect tv si cateva online. Insa, cel mai important, sta cu familia. Vladimir Draghia, castigatorul emisiunii Exatlon, campion la inot si actor, povesteste despre lucrurile mici care il fac fericit si despre iubire, curaj si greseli.

Cum a fost vara ta?

Inca este vara mea. A fost perioada de reacomodare dupa intoarcere. Nu am prea fost la mare, am avut nunta. Am avut evenimente.

Cum a fost nunta ?

Mai emotionanta decat ma asteptam. Nu m-am gandit ca ma voi emotiona atat. A fost foarte frumoasa. Nu am stat un an sa o planuim. A fost o petrecere intre prieteni si o promisiune catre ei de fapt. Adica mi-am asumat in fata mai multor personae ca o iubesc pe Alice si ca voi face tot posibilul ca ceea ce avem sa tina, sa dureze. Cam asta este pentru mine un DA.

Nu ati planificat-o din timp. A fost pe moment ?

Am planificat-o eu de cand eram in Republica Dominicana, dar am inceput sa lucram la organizarea ei propriu-zisa cu trei saptamani inainte. Ceea ce oricum mi se pare mult. Stiu ca sunt si nunti din acestea pe care lumea le organizeaza cu un an inainte, se ocupa de tot felul de detalii. Noi am avut si noroc ca s-au legat toate de la sine.

I-am admirat rochia lui Alice. Ai vazut rochia inainte de nunta?

Noi facem cam toate lucrurile impreuna si, in ciuda traditiei, am mers impreuna sa isi aleaga tot, inclusiv rochia de nunta. A fost si Zora chiar. Ea oricum ne insoteste peste tot. Totul am facut impreuna pentru nunta, de la alegerea florilor, pana la tot restul detaliilor.

Care este cel mai important om din viata ta?

E greu sa spui asta. Nu am cum sa aleg intre mama, sotie si fiica. Insa, in mod normal, daca renuntam putin la ipocrizie, cred ca cel mai important om din viata noastra suntem noi. Imi e imposibil sa spun.

De ce iti este frica cel mai tare?

Stiu ca suna aiurea, dar nu am frici. Incerc pe cat posibil sa nu fiu guvernat de frici si de frica. Asta face parte din felul meu de a trai, de a trece prin viata. Am invatat sa mi le infrang pe toate si de multe ori iau alegeri tocmai pentru a-mi infrange fricile. Daca imi este tema de ceva, exact in directia aceea merg, ca sa pot sa trec peste. Pana acum a functionat.

Ai avut de-a lungul timpului frici?

Pai uite si cu Exaltonul. Mi-a fost frica sa plec cinci luni de acasa si sa stau departe de familie. Mi-a fost frica de public, de opinia publicului, pentru ca stiam ca va veni momentul cand se va vota. Nu ma considerasem niciodata un favorit sau un om indragit de public. Sa te pui la dispozitia publicului, sa te pui la alegerea lui, sa iti pui soarta in mainile lui este foarte greu. Sa te lasi asa si sa spui “faceti ce vreti cu mine, ca oricum nu mai am nicio putere. A fost o frica pentru mine si este foarte bine ca am ales sa trec peste ea, pentru ca mi s-a dovedit ca nu sunt asa rau pe cat credeam sau ca cel putin oamenii nu ma vad asa. M-am bucurat de simpatia publicului.

Ai avut un vis pe care ti l-ai dorit foarte mult?

Sa inot de performanta. De acolo incoace nimic. Cat faceam inot, visam la acele medalii de aur foarte mult, pe care le-am si luat. De atunci, parca nu imi mai planuiesc la modul acesta nimic, las totul sa curga de la sine si e mai usor asa.

A fost ceva ce te-a impiedicat sa-ti urmezi visul ?

Cred ca imi e frica sa visez. A visa e foarte romantic. Ai nevoie de curaj ca sa visezi. Daca esti constient de visul tau, trebuie sa iti dai seama ca se poate nici sa nu se intample si atunci asta e. Poate din lasitate nu visez. E undeva la mijloc, pentru ca iti trebuie curaj. In primul rand, trebuie sa iti dai seama ca nu tine doar de tine. Daca ar tine doar de mine, as putea sa visez, as putea sa imi doresc, dar cat timp nu tine doar de mine, pot sa sper si este o mare diferenta intre vis – dorinta – speranta. De sperat sper mult, de visat nu.

Ce nu ai avut curaj sa faci pana acum?

Nu am avut curaj sa ma casatoresc.

Dar uite ca ai facut-o.

Da.

De ce nu ai avut curaj?

Pentru ca evit promisiunile pe termen lung. Ma intorc la ce ziceam mai devereme, a promite ceva mi se pare destul de greu, pentru ca nu tot timpul tine de tine. Sunt o multime de alti factori care ne guverneaza vietile si e foarte greu sa iti tii o promisiune pe termen lung. De asta le evit. Asta a fost prima pe care am facut-o si sper sa reusesc sa mi-o tin.

Ai simtit vreodata ca te apasa presiunea fericirii, a perfetiunii sau a societatii?

Nu. Societatatea nu m-a apasat niciodata. Mi se par idioate multe reguli ale societatii, de aceea de multe ori am fost si blamat. Perfectiunea nici ea nu ma apasa, pentru ca gasesc foarte multa frumuseste in imperfectiune si asta ne face umani si frumosi. Poate suna a campanie ieftina, dar asa este. Daca am fi perfecti toti, nu cred ca ar mai insemna mare lucru umanitatea. De multe ori cred ca de-al naibii fac invers, ce nu trebuie facut din punct de vedere social.

Nu stiu de unde vin aceste presiuni. Multi au fost invatati sa le aiba. Eu am avut noroc ca am fost crescut foarte libertin si am reusit sa imi construiesc singur gandurile. Incet, incet am mai pus un pic acolo si am ajuns sa am propriul mecanism. Am avut norocul sa imi fac propriul mecanism de la zero. Am mai pus o rotita si inca o rotita si m-am dezvoltat in sistemul meu. Nu stiu cat de performant e mecanismul meu, dar e al meu, ceea ce pentru mine este foarte important.

Foto: Instagram – Vladimir Draghia si Alice Cavaleru