1La examenul de capacitate a luat 9.77, a intrat a 5-a la Liceul „Iulia Hasdeu” si a terminat cu 9.13, la engleza intensiv, a trecut de examenul Cambridge, la absolvire a fost Regina Balului, merge in discoteca, are o gasca de prieteni cu care a ajuns de cateva ori la mare, iar toate povestile, sfaturile si incurajarile ei le gasiti pe blog ori pe pagina de Facebook, Teo on Wheels, unde scrie in fiecare zi cu nasul.
Cu nasul, da, fiindca Teodora nu poate sa-si coordoneze mainile si picioarele de cand s-a nascut. Iar diagnosticul ei suna implacabil: paralizie cerebrala si tetrapareza spastica. Dar pe cat de dur suna, pe atat de mare este ambitia fetei de a intra la Facultatea de Medicina, pentru a cerceta si a-si intelege corpul si mintea.
De curand, Jamilla Azazi i-a descoperit povestea pe Teo on Wheels, a recreat-o in imagini, a invitat-o la evenimentul Fun Photo Fan, iar 2000 de euro din banii stransi din vanzarea fotografiilor i-au adus Teodorei un scaun rulant nou, actionat electronic.
Ce te mana in lupta povestilor, cum ti-ai construit comunitatea?
Teo Dumitru: Eu am vrut sa scriu in speranta ca voi inspira si pe altii in situatia mea sa fie mai indrazneti, sa prinda curaj sa faca ce isi doresc.
Povestea mea incepe acum aproape 20 de ani, cand m-am nascut ca un copil sanatos, dar in timpul nasterii s-a petrecut o eroare, cand cordonul ombilical a ramas in jurul gatului meu. De atunci am ramas cu aceste sechele motorii. La 1 an si doua luni am fost diagnosticata cu paralizie cerebrala si tetra-pareza spastica, dupa care am inceput terapiile, am lucrat foarte mult acasa cu kinetoterapeut.
Eu am 20 de ani, iar fratele meu mai mic, Luca, cu care invat limba spaniola, are 16 ani.
Am o indemnizatie de handicap de 500 de lei, la care se adauga un ajutor de la Primaria Capitalei, de 500 de lei, dar care luna trecuta a venit doar pe jumatate.
La 7 ani si jumatate am intrat la scoala, iar experienta a fost si buna, dar si complicata. Mama a vorbit chiar de la gradinita cu educatoarele despre o invatatoare potrivita pentru mine. Cautam sa fie intelegatoare, blanda. Doar ca acea invatatoare despre care speram sa fie ce ne trebuia ne-a respins in cele din urma, fiindca nu stia cum sa o noteze cata vreme eu nu puteam scrie cu pixul. Din fericire, directorul de atunci al scolii, dl Radu Vasile, cand a aflat despre situatia mea a gasit imediat o solutie si am putut merge mai departe la scoala.
Citeste continuarea pe Life.ro
Foto: Arhiva personala
