1Un nou volum de poeme, semnat Tatiana Ernuteanu, a fost lansat recent la Editura Tracus Arte.
Compus intr-un stil monodic, volumul Buletin de stiri blues imerseaza cititorul intr-o realitate distopica non-lineara. Am stat la o scurta discutie cu autoarea, despre poezia de azi, lumea literara, mici picanterii. Dar si despre vulnerabilitatea in care Tatiana paseste cu curaj atat in viata, cat si in poezie, relatii, retele de socializare.
Ai avut saptamana trecuta lansarea noului volum de poeme Buletin de stiri blues. Iti arati si public vulnerabilitatile sau doar in scris?
Vulnerabilitatea, din punctul meu de vedere, este o super-putere. A te arata vulnerabil e o dovada de mare curaj. Pentru multi, e drept, emotiile exagerate manifeste sunt condamnabile. Stiu pe pielea mea ce spun. Dar, da, aproape intotdeauna las totul nedisimulat. Sunt si ocazii in care banez orice stare care s-ar putea intrezari. Practic acest tip de ecranare atunci cand realizez, mai mult decat as fi vrut, ca sunt in fata unui public care nu ma simte si nu ma intelege. Un public care ma priveste intrigat cu curiozitate, cu un mix de intentii si preconceptii.
De la ce pleci in constructia poemelor tale?
Din cadre traite, un fel de colaje ale memoriei. Pot fi doar reziduuri sau pot fi aspecte puternic lirice. Din ce am trait, chestii inoubliable, surogate, paliative, interpretari ale realitatii.
Ce este schimbat in acest volum fata de primul volum Carne visuri si oase triste uitate in Hydra (Ed. Eikon-2020)?
Poate ca primul volum este mai violent vizual, mai agresiv, migreaza mai mult spre excesiv. Acesta este mai esentializat, mai subtil, poate mai epurat. Dar nu mai putin onest sau mai ponderat. In acest volum, as indrazni sa zic ca sunt mai fragila, aproape crocanta.
Cu ce poet ai iesi la un drink, unde ai merge si ce ai purta?
In vara, ti-as fi spus cu Roberto Bolano, in aceasta perioada, insa, cu Roland Barthes. E mai aproape de ce vreau eu de la un rendez-vous, azi. As merge intr-un cabaret, sa facem o satira ascutita a establishment-ului societatii de secol instagramabil. Dar sa si vad care mai e raportul lui cu raspunsul la cum evaluezi viabilitatea unui amor. El zicea, si eu la fel, “why is better to last than to burn? Poate ca as accepta sa beau o gura de alcool, numai daca ar insista el si mi-ar garanta (habar n-am cum si daca ar fi viabila cerinta) ca nu o sa transgresez spre dramatism.
Cat despre tinuta, dat fiind faptul ca el era convins ca limbajul e o piele, as purta orice, fiindca nu m-ar intimida nici conservatorismul, nici teama de spargere a normelor. Probabil, un costum bleumarin, cu croi masculin, cu o garoafa rosie la butoniera. Asa au nom de l’amour si niste pantofi lipsiti de eleganta clasica, poate ca Marsèll sau New Rock. Ruj rosu mat, putin intins pe langa, smugged, cum e moda de ceva vreme, si bedroom eyes make-up.
Esti in contact cu lumea literara, cum o simti, ce-ti place si ce ii lipseste?
Incerc, pe cat pot, sa nu fiu. Imi place mai low profile. Fireste ca, asa la muchie, ma mai intersectez cu lumea literara. Nu am invatat sa acomodez felul meu de a fi cu uzantele astea putin cam prea militantiste, riguroase. Desi literatura ar trebui sa nu fie despre constrangeri, flagrant serios-simulate, prea manifeste pentru mine. Consideratiile acestea sunt asa pe o privire generala, panoramica. Sunt niste oameni, in lumea asta, pentru care am multa admiratie, afectiune, chiar. Am si pentru multi altii o recomandare: putina nonsalanta nu ar strica!
Ce n-ai face pentru poezie?
Nu m-as imprieteni niciodata cu oameni cu care poate ca ar fi rentabil. Nu-mi comisionez dorintele. Si nu m-as dezice de cine sunt, cu toate superficialitatile mele de blonda, cu trairi paroxistice.
S-a schimbat ceva in tine dupa debutul in poezie de acum doi ani?
Resimt o presiune, sunt in atentie mai mult decat am nevoie pentru confort. Initial am intuit, apoi am si constatat, cu neplacere, dar cu afect, cum oamenii sunt inca tributari formalismului. Aitorului i se cere indirect ( ca la nivel declarativ e o toleranta nemaivazuta pentru diversitate si libertate) o conduita, o expresie. Dar si o atare seriozitate pe care eu, sincer, nu le posed si nici nu mi-am propus vreodata sa mi le cultiv.
