11. Unul dintre efectele ingrijoratoare ale pandemiei Covid-19 este ca le-a facut pe multe femei sa amane testele anuale pentru cancerul cervical si de san. Cat de periculos este acest trend?
Amanarea controalelor regulate pentru preventia cancerului de san si de col uterin a dus la cresterea numarului de cazuri noi, si din pacate, depistarea acestora in stadii mai avansate.
De asemenea, am observat o crestere a numarului de paciente cu recidive de cancer de san, deoarece din pacate controlul de screening sau follow-up oncologic au fost oprite pe perioada de lockdown, si sunt si acum intarzieri in acest sens.
Consecintele sunt severe de cele mai multe ori, pentru ca stim deja ca diagnosticarea precoce este principala arma impotriva tumorilor, in special a celor agresive. Multe paciente cunoscute cu patologie maligna, tratate de cancer de san, nu s-au mai prezentat la controalele imagistice indicate in cazul lor – ecografie la 6 luni si mamografie anuala.
Altele, chiar si cele cu risc familial, nu au mai venit de teama contactarii virusului sau pur si simplu au fost descurajate de listele prea mari de asteptare.
2. Cum se face o autoexaminare corecta a sanilor si care sunt cele mai comune semne si simptome ale cancerului de san?
Autoexaminarea sanilor se poate desfasura o data pe luna intre a saptea si a paisprezecea zi a ciclului, deoarece structura sanului se modifica in functie de modificarile hormonale lunare si, ca urmare, in unele cazuri, ar putea fi create confuzii sau alarme false. Autoexaminarea se face prin miscari circulare, in general la dus.
Este bine sa amintim si factorii care afecteaza structura sanilor – varsta, factorii hormonali, greutatea corporala, familiaritatea si utilizarea contraceptivelor orale. Uneori, in special la femeile tinere, sanii sunt deosebit de densi si dificil de evaluat corect prin autopalpare.
Autopalparea are un rol important, dar extrem de limitat, fiind utila doar pt depistarea semnelor evidente, care din pacate apar in stadii tardive ale bolii. Deci autoexaminarea are in sine un rol extrem de mic in depistarea formelor incipiente.
Palparea unui nodul, retractia mamelonului, schimbarea culorii tegumentului sau secretia mamara sunt semne pe care orice femeie le poate observa cu usurinta. Insa doar cu ajutorul ecografiei si mamografiei putem diagnostica timpuriu anomaliile mamare, cu mult inainte ca aceste semne sau simptome sa apara. Acum putem descoperi tumori de cativa milimetri, sau chiar leziuni precanceroase, extrem de incipiente, lucru esential pentru tratamentul si prognosticul ulterior al pacientei.
3. Care sunt cele mai mari si periculoase mituri despre cancerul de san?
Vorbim, desigur, despre false mituri. Mitul cel mai frecvent, cu care eu ma confrunt zilnic, este cel legat de biopsia mamara.
Mitul legat de raspandirea tumorii, ca o consecinta legata de manevra de biopsie, este inca prezent si din pacate inca sunt femei (din ce in ce mai putine, totusi) care refuza biopsia, lucru extrem de gresit. Biopsia ghidata ecografic sau mamografic este indicata in toate ghidurile de practica medicala. Este un pas obligatoriu si singura metoda prin care punem un diagnostic de certitudine, la cea mai mica suspiciune imagistica. Exista si mitul conform caruia daca exista indicatie de biopsie exista si cancer, iar uneori efectuam biopsii si pentru noduli cu aspect benign, in anumite situatii particulare.
Al doilea mit este legat de ideea ca „tumora maligna la san inseamna condamnare la moarte”. Descoperit in stadii incipiente, cancerul de san este tratabil in proportie de peste 95 % din cazuri.
Desigur exista si multe alte mituri cum ar fi: sutienul cu sustinere metalica sau implantul mamar ar contribui la riscul de a face cancer de san, sau ca sanul mic nu este ferit de riscuri, sau ideea ca boala se prezinta mereu sub forma unui nodul palpabil. Una din intrebarile frecvente pe care pacientele mi le pun este legata de folosirea deodorantelor cu parabeni sau aluminiu si riscul de a produce cancerul. Societatea Americana a Cancerului nu considera valabila aceasta ipoteza. „Un studiu a investigat parabenii, substante utilizate drept conservanti in unele deodorante si care au proprietati slabe asemanatoare estrogenilor. Nu a fost evidentiata o legatura cauza-efect intre aceste substante si cancerul de san si nici sursa de parabeni prezenti in tumori nu a fost identificata”.
4. Exista multa dezinformare legata de “riscurile” pe care le prezinta screening-ul anual pentru cancerul de san – care e adevarul?
Este vorba din nou despre un fals mit si din pacate vocile care afirma aceste lucruri apartin unor persoane fara studii medicale, dar care au influenta in randul opiniei publice feminine.
Pacientele au doua temeri cand vine vorba despre mamografie, si cea mai frecventa este legata de durerea din timpul investigatiei; cea de a doua este reprezentata de pericolul radiatiilor.
Durerea este un element subiectiv, iar aparatele moderne au imbunatatit mult confortul pacientelor in timpul investigatiei.
Desi este adevarat ca radiatiile sunt folosite pentru efectuarea mamografiei, este la fel de adevarat ca doza este atat de mica, incat orice risc este nesemnificativ in comparatie cu beneficiile preventiei. Mamografiile pot diagnostica anomalii de structura, cu mult inainte de a fi resimtite la palpare si, cu cat sunt detectate mai repede, cu atat sunt mai mari sansele de supravietuire. Societatea Americana a Cancerului, dar si Societatea Europeana de Imagistica a Sanului, recomanda femeilor cu varsta de peste 40 de ani sa faca mamografii la fiecare doi ani.
5. Care sunt intrebarile pe care orice femeie ar trebui sa le puna medicului sau despre cancerul la san?
Orice femeie ar trebui sa aiba grija de sanatatea ei, asa cum are grija de familia ei.
Femeile ar trebui sa discute cu medicul de familie, ginecologul sau radiologul ei cand si cu ce frecventa ar trebui sa efectueze controalele de preventie pentru cancerul de san.
Recomandarile generale prevad efectuarea unei ecografii anuale, chiar de la varste tinere, si cu atat mai mult daca exista in familie istoric de cancer de san sau ovar. Mamografia este recomandata dupa varsta de 40 de ani, la 2 ani. In anumite situatii, indicate de medicul radiolog senolog, se recomanda si RMN mamar sau efectuarea controalelor mai des, si anume ecografie la 6 luni si mamografie anuala.
As vrea sa specific ca mamografia si ecografia sunt examene complementare, ele nu se substituie si aduc date diferite despre structura glandei mamare. Frecvent, am paciente care cred ca indicatia de mamografie dupa ecografie sau invers vine doar in situatia in care descoperim o modificare, lucru fals.
6. Care e cel mai important sfat pe care il dati femeilor legat de sanatatea sanilor?
Cancerul de san a devenit anul acesta cel mai frecvent cancer la nivel mondial. Nu-mi plac statisticile, dar faptul ca la fiecare 15 secunde unei femei i se spune ca are cancer de san ma face sa fiu si mai prezenta in acesta lupta, atat in calitate de medic, cat si de prietena sau fiica.
Cu toate aceste date, avem tendinta sa vorbim sau sa ne gandim la sani de multe ori din punct de vedere estetic, si mai putin din punct de vedere al sanatatii. Sfatul meu este mereu acelasi: nu uitati de preventie! Doar asa putem depista formele incipiente.
As vrea ca PREVENTIA sa faca parte dintr-un fel de “SPA pentru creier, pentru suflet”, acela care iti da liniste si incredere ca esti bine si ca esti sanatoasa.
7. Ce ati dori sa se schimbe in bine in urmatorii 5-10 ani in zona preventiei si tratarii cancerului de san?
As dori un singur lucru – sa fim o tara cu politici sanitare europene, adica sa avem un program national de screening pentru cancerul de san. As dori ca fiecare femeie din Romania, inclusiv pacientele din mediul rural, sa aiba sansa de a se ingriji, de a se trata corect, exact ca orice femeie din Europa de Vest.
In lipsa unui program national de screening, doar 1,4 % din noile cazuri de cancer de san sunt depistate in stadii incipiente.
As dori sa existe si Clinicile Sanului, acele Breast Units, o retea capilara de clinici integrate pentru patologia sanului, cu echipa multidisciplinara, cu aceleasi standarde de calitate pentru fiecare tara membra, conform directivelor UE.
Foto: Pexels.com, Arhiva personala
